editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• Un fel de... spectacol? de Alexandra Niţă sursa: Agenda LiterNet
  Sîmbătă, 14 noiembrie 2009, la Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian, sala TNO, s-a jucat spectacolul Odiseea Vîsoţki, scenariul şi regia de Alexander Hausvater, în cadrul Festivalului Internaţional Viaţa e frumoasă, 2009.
  Scena este ocupată de un decor care musteşte de culori vii, aproape ţipătoare. Este un fel de baracă din cadre metalice pe care stau prinse bucăţi de carton colorate divers şi lumini de ambient. În interiorul barăcii se află în partea stîngă un grup sanitar şi o cadă, iar în spate nişte saltele pe care este scris cu o linie subţire şi timidă CCCP. Mi-am spus că sigur trebuie să urmeze ceva interesant pentru că scenografia mă atrăgea prin elementele neconvenţionale.
  Încă de la începutul piesei dau năvală (am ales cuvintele astfel încît să fiu în ton cu atmosfera generală) în faţa noastră toţi actorii / cîntăreţii şi nici nu începe bine chitara să vibreze sub acorduri că ei încep să se zbenguie prin
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „Odiseea Visotki“ de Anca Florea sursa: onlinegallery.ro
  Continuand ideea manageriala de a diversifica “oferta” repertoriala (si nu numai), Teatrul de Opereta “Ion Dacian" a acceptat propunerea controversatului regizor Alexander Hausvater de a monta un spectacol bazat pe muzica si mai ales pe textele cantecelor pe care, candva, le interpreta Vladimir Visotki. La conferinta de presa, regizorul a precizat ca acestea se adresau oamenilor certati cu legea, care traiau dupa propriile legi, optiune pe care o priveste ca pe o posibila modalitate prin care se opuneau regimului sovietic din acei ani. De asemenea, a mentionat faptul ca cele aproape 1.000 de cantece cu texte adesea incendiare erau ascultate in toata Uniunea Sovietica, dar si in Canada sau Mexic.
  Pornind de la astfel de repere, spectacolul prezentat recent in premiera aduce in scena personaje dintr-o lume depravata, uneori trista, alteori disperata sau de o voiosie aproape isterica, oameni de conditie obscura confruntati si cu duritatea ofiterilor sovietici intr-o posibila
  Citeste tot pe onlinegallery.ro
• Vîsoţki în română de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Pe scena Operetei a avut loc, joi seară, premiera spectacolului-concert "Odiseea Vîsoţki", produs de Asociaţia Culturală "OpenArt" şi Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian".
  Este un omagiu adus de regizorul Alexander Hausvater şi un grup de actori şi solişti lirici celebrului actor, poet şi muzician rus Vladimir Vîsoţki, aflat în vogă în anii '60-'70, dar ascultat mai mult în "underground".
  Tinerii de astăzi n-au auzit de Vladimir Vîsoţki. Nu ştiu că acest mare actor, poet şi muzician a fost unul dintre ruşii care a invocat în versurile sale cântate libertatea, în anii '60-'70. A şi jucat "libertatea" pe scenă. Era prea talentat ca să fie total interzis în Uniunea Sovietică. Cântecele sale au putut fi auzite în puţinele concerte pe care le-a avut. Foarte puţine înregistrări în studio s-au făcut. I-au apărut în "patrie" doar câteva discuri de vinil.
  În schimb, se făceau înregistrări la magnetofon, care circulau. Cu cât erau
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Cu Vîsoţki în cartier, pe o stradă de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  Unii l-au comparat cu Bob Dylan, alţii cu James Dean. Vladimir Vîsoţki era un rebel, o figură, un personaj ce ignora reperele sovietice, stahanovismul, eroii din munca de producţie. Într-o lume dezumanizată, depersonalizată, Vîsoţki era vitalitatea însăşi, normalitatea, întruchiparea spiritului liber, de neîngrădit, de nesupus
  "Odiseea Vîsoţki" este, conform caietului program, un spectacol-concert. În realitate este un show în care cel mai important personaj (celebrul bard rus) doar se insinuează. Este un pretext pentru readucerea în actualitate a unei personalităţi artistice extraordinare.
  Spectacolul reuşeşte (chiar dacă destul de schematic) o reconstituire a universului din care Vîsoţki s-a inspirat pentru compoziţiile sale. Cartierul, puşcăria, cârciuma sunt spaţiile în care viaţa "colcăie". Aici se iubeşte, se suferă, se moare. Totul la limita excesului. 20 de cântece adaptate, în ceea ce priveşte orchestraţia, maniera de interpretare
  Citeste tot pe Port.ro
• Fantoma lui Vîsoţki la Operetă de Gabriela Lupu sursa: cotidianul.ro
  La Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian” din Bucureşti a avut loc joi, 26 martie, premiera spectacolului “Odiseea Vîsoţki”, în regia lui Alexander Hausvater.
  
  Spectacolul îl are drept erou pe Vladimir Vîsoţki, legendarul poet, muzician şi actor ce a marcat generaţii întregi de ruşi, cel care a reprezentat rezistenţa prin cultură underground în plină opresiune sovietică. Un adevărat François Villon, poet al curvelor şi al pungaşilor, al declasaţilor ce nu se supuneau moralei de partid şi de stat, Vîsoţki era biletul de călătorie al ruşilor către libertate.
  
  În montarea lui Hausvater nu apare Vîsoţki decât ca spirit, ca fantomă ce-i bântuie pe tinerii ruşi. Spectacolul porneşte de la momentul în care moare Vîsoţki. Acest lucru s-a petrecut în 1980, în timpul Olimpiadei de la Moscova.
  
  Pentru ca delegaţiile străine să nu vadă “mizerie” umană pe străzi, prostituatele, peştii şi cerşetorii fuseseră îndepărtaţi
  Citeste tot pe cotidianul.ro