Crochiu de perspectiva
Recitesc, de la o vreme, texte de teatru de la inceputurile dramaturgiei romanesti si constat, cu neplacere, diferenta de incarcare energetica dintre secolele XIX si XX in acest domeniu al literaturii nationale cu care, oricum, soarta a fost suficient de ingrata. Chiar in cazul calchierilor groase dupa modele occidentale, chiar in cazul hazliilor meciuri corp la corp cu limba romana (inca neinventata de Eminescu &Co, asa-zicind), vlaga dramaturgiei din zorii literaturii autohtone e evident superioara celei din secolul abia incheiat. Nu inutil toate aceste incarcari energetice au culminat si s-au adunat in Caragialele cel vesnic... Limbaj frust (adevarat, s-ar zice azi), situatii taioase, explozii de haz, naivitati vioaie – paradigma ce se va estompa in inversa proportionalitate cu ascensiunea burgheziei de mijloc.
Caci al ei e secolul XX, chiar cind comunistii o darima, spre a se chinui stupid, apoi, sa o imite. Si al ei va fi si teatrul in care
Citeste tot pe
Observator Cultural
