editeaza

• Omul Pernă şi umanitatea sa - Maratonul de Teatru Independent, 2016 de Maria Ruxandra Burcescu sursa: Agenda LiterNet
  Omul Pernă, piesa lui Martin McDonagh pusă în scenă de către regizorul Eugen Gyemant şi prezentată în cadrul Maratonului de Teatru Independent, 2016, are o calitate foarte rar întâlnită în comedie, dar esenţială pentru demersul artistic. Este o meditaţie profundă, o dramă de o sensibilitate aparte, deghizată într-o comedie neagră, ceea ce face ca efectul său dramatic să fie amplificat până în punctul în care devine greu de privit. De fapt, Omul Pernă este mai puţin o piesă de teatru şi mai mult un spectacol care ia naştere spontan şi natural.
  Este foarte interesant cum tocmai poziţia de spectator devine greu de suportat, pentru că presupune o complicitate cu ceea ce se întâmplă pe scenă. Scenografia absolut genială a spectacolului, creată de Maria Nicola, transformă sala de teatru într-o sală de interogatoriu, iar pe cei din public în spectatorii din spatele geamurilor de sticlă, aceia care nu au voie să intervină, indiferent cât de
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Urmele unei copilării nefericite în “Omul pernă” de Ileana Andrei sursa: ileanaandrei.ro
  Un copil vine pe lume ca o coală albă de hârtie, pe care părinţii şi ceilalţi adulţi din jurul său încep să „scrie”, prin faptele lor, prin vorbele pe care i le adresează, datele viitorului adult. Din neatenţie, ignoranţă sau răutate pot transforma un suflet inocent într-unul chinuit.
  Acesta este unul dintre aspectele dureroase pe care „Omul Pernă”, ultimul spectacol montat de Eugen Gyemant anul acesta în Bucureşti, îl tratează într-o manieră creativă şi foarte originală. Şi spun asta pentru că toate nuanţele textului sunt explorate şi exploatate în detaliu de tânărul regizor, direcţia scenică este fermă, iar interpretarea actorilor, ei bine!, interpretarea actorilor este impresionată.
  Spectacolul “Omul Pernă” care se joacă la Teatrul Act este o comedie neagră, o poveste despre o minte rătăcită, despre un om care scoate tot răul din el, plantat acolo de părinţii săi în anii inocenţei sale, printr-o serie de povestiri pe
  Citeste tot pe ileanaandrei.ro
• Lamele de ras ascunse în „Omul pernă” de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Ne plac poveştile. Le savurăm când sunt spuse de prieteni cu haz, le citeam în cărţi (astăzi pe bloguri), le auzim fără să vrem în tramvai de la vecinul de scaun care vorbeşte la telefon, le sorbim prin ochelari de plastic în faţa ecranului 3D la cinematograf, le croim la rândul nostru şi le îmbunătăţim pe parcurs. Povestea este ceva foarte personal; dincolo de fapte, de acţiune şi personaje, ea conţine câte ceva din personalitatea creatorului său. O întâmplare banală poate deveni un thriller captivant dacă face cunoştinţă cu imaginaţia unui autor de poveşti talentat. La fel, şi cea mai pasionantă păţanie se poate transforma într-un bun somnifer, dacă este spusă cu vorbele unui povestitor neatins de inspiraţie. În primul rând, povestea povesteşte ceva despre povestitor – dacă eşti atent, poţi cunoaşte cel mai bine un om în funcţie de povestea pe care o spune şi de felul în care o face. Şi ar mai fi ceva: nicio poveste nu poate
  Citeste tot pe Yorick
• Arta poate ucide. Dar nu moare niciodată. de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  Literatura, ca şi teatru, ca şi orice artă până la urmă, lucrează cu mesaje, comunică stări, emoţii dar în primul rând o poveste viabilă. La limită, orice mesaj artistic poate fi încărcat, diseminat într-o asemenea măsură şi de o anumită manieră încât să mişte ceva în însăşi structura corpului social. Spectatorii neimplicaţi de ieri se simt motivaţi să acţioneze. Şi arta capătă valoare de manifest.
  Materialul artistic se adresează publicului larg. Acest pasaj între mintea autorului şi interpretarea receptorului este adesea periculos. Autorul nu are cum să controleze traiectoria ideilor sale şi a mesajelor pe care le poartă. Uneori, metaforele ucid.
  Aceasta este tema de bază a textului dramatic semnat de Martin McDonagh. "Omul pernă” este analiza cu accente thriller a rolului literaturii, a ficţiunii în lumea contemporană, ca şi relaţia creatorului, a autorului cu cenzura impusă de cei din jur (public obişnuit, autorităţi) şi,
  Citeste tot pe Port.ro