- Cum ai omorât-o pe a treia fetiţă, Michal? A fost tot ca-ntro poveste?
- Îhîm.
- Care poveste?
- Ai să te enervezi.
- N-am să mă enervez.
- Ai să te enervezi puţin.
- Ca în ce poveste a fost, Michal?
- Ca în... hmm... a fost ca-n...hm.. Micul Isus.
- De ce tocmai aceea?
- E o povestire bună. Eşti un scriitor bun, Katurian. Să nu laşi pe nimeni să îţi spună contrariul.
Eroii lui Seneca în paşi de vals, Medeea recitând poezie şi Hannibal Lecter cântând la violoncel. Pe scurt, grotescul sublim. Atunci când râzi uitându-te la ştirile de la ora cinci, ai zice că e ceva în neregulă cu tine, nu? Cum să te amuzi atunci când auzi cum un retardat a măcelărit trei copii?
Textul lui McDonagh începe cu interogarea unui tip care scrie poveşti despre copii schingiuiţi. Tip pe care îl cheamă Katurian şi care are un frate retardat pe nume Michal. Michal este torturat de părinţii săi până la vârsta de şapte ani cu electrozi şi
Citeste tot pe
Agenda LiterNet