editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6

• Mamico, da-mi povestea cu fetita Iisus! de Mihaela Michailov sursa: Suplimentul de cultură
  A fost odata:/ un tatic care si-a transat baietelul./ o bunicuta care a fost violata de un tinar./ o fetita care a fost gasita moarta pe cimp./ un copil nou-nascut care a fost injunghiat si aruncat in tomberon./ un scriitor care scria despre porci verzi, copii abuzati, fetite Iisus si oameni-perna care-i sufoca la timp pe micutii nefericiti./ Horror-ul musca din realitatea cotidiana./ Halim non-stop calupuri de moarte in direct.
  Spectacolul zilei e un desfasurator de evenimente in singe. In cea mai recenta premiera a Teatrului Maria Filotti din Braila, Omul perna, in regia lui Radu Afrim, fictiunea se naste din tortura abominabila si naste, la rindul ei, o dependenta obsesiva.
  Intr-un regim totalitar, un tinar este anchetat si, in final, omorit, pentru ca scrie povestiri macabre al caror continut este asociat disparitiei unor copii din orasul in care traieste. Fantasticul crud al fictiunilor este trecut prin masinaria unei retorici de ancheta care se bazeaza pe manipulare si
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Graniţa subtilă dintre fantezia creatore şi realitate de Raluca Popescu sursa: Agenda LiterNet
  Cu dramaturgia lui Martin McDonagh, autorul piesei Omul pernă, ce a constituit text pentru noua premieră a lui Radu Afrim de la Brăila, m-am întâlnit o dată cu spectacolul Infirmul din Inishmaan montat în oraşul de la Dunăre de un alt regizor adept al stilului colorato-maliţios, problematic, viu, fluid din punct de vedere narativ şi încărcat cu umor negru tipic autorului, Szabó Istvan.
  Bazându-se pe un joc actoricesc impecabil şi pe o textură muzicalo-coregrafică încărcată de emoţie, spectacolul de la Brăila reuşeşte să atragă publicul prin tematica umoristico-macabră aleasă dar şi să anime spaţiul scenic. Piesa emană energie prin flash-uri vizuale, dansuri, secvenţe în slow-motion şi o porţie sănătoasă de gaguri. Pe lângă acestea, Special guest-starul (Mihaela Trofimov) ştie cum să introducă publicul în atmosfera scenică şi să-i ţină pulsul ridicat până la finalul showului.
  Omul pernă aduce pe scenă realităţi sumbre,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Frumuseţea alienantă a fanteziei - Omul pernă la Brăila de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Spectacolul lui Radu Afrim crapă de frumuseţe. O frumuseţe care izbucneşte din viscere, dureros, trist, inocent, o frumuseţe absolută, desăvârşită, clară, compactă, desenată din lumină şi culoare, din trupuri aproape goale, din carnaţia picturală a actorilor, o frumuseţe interioară exhibată prin reflexiile pielii. Doare de frumuseţe spectacolul lui Afrim, iar poveştile curg una după alta, crude, terorizante, fanteziste, ca şi cum cineva ar vrea, nu să viseze, ci să trăiască prin ele. O supapă pentru viaţă, o interfaţă pentru realitate.
  Poveştile ar trebui să mângâie, să aline, să bucure, să dea speranţă. Dar Martin McDonagh a găsit un alt element de poezie a poveştii, cruzimea. Piesa sa Omul pernă mizează pe poezia ororii, a vulnerabilităţii rănite, pe emoţia viscerală a terorizării inocenţei. Un text liric constituit din multiple naraţiuni, Omul pernă se aseamănă cu proza lui Ian McEwan şi a lui Chuck Palahniuk,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Porcuşorul verde, fratele poneiului roz - Omul pernă ameninţat cu cenzura de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Politicienii români sunt surprinzători. Pe principiul ţara arde şi baba se piaptănă, lumea întreagă este preocupată de criza economică mondială, iar autorităţile locale din Brăila dezbat posibila interzicere a unui spectacol de teatru. Cu alte cuvinte, în timp ce pe Wall Street se prăbuşeşte bursa şi odată cu ea şi finanţele la nivel mondial (doar suntem în epoca globalizării), la malul Dunării se reinventează nostalgic cenzura în artă.
  Spectacolul lui Radu Afrim, Omul pernă de Martin McDonagh, montat la Brăila şi prezentat în deschiderea Festivalului Zile şi Nopţi de Teatru Mediteranean a avut succes de public (ca mai toate show-urile afrimiene), dar a întrunit şi unanimitatea aprecierilor critice. Că critica românească de teatru nu face doi bani a dovedit-o la o lună de la premieră un politician local care a avut năstruşnica idee de a cere interzicerea spectacolului pe motiv de limbaj licenţios şi ţinută indecentă, unde primul este
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Copilării petrecute în întuneric de Karin Budrugeac sursa: Agenda LiterNet
  Îmi plac oamenii frumoşi. Când mă aflu în prezenţa lor, intru în modul "contemplare" ca într-o bulă de săpun şi pot să tac pe o perioadă nedefinită de timp, în extaz, uitându-mă cum fac rotocoale culorile. La premiera bucureşteană a piesei Omul Pernă, se strânseseră, spre şi întru îmbătarea mea, mai toţi oamenii frumoşi ai capitalei.
  Cu biletele în portofel încă din prima zi de vânzare, la insistenţa şi iniţiativa (foarte apreciate de altfel) unei prietene dragi, rezistasem chiar şi tentaţiei de a vedea înainte piesa, la mama ei acasă, în romanescul teatru brăilean Maria Filotti; pentru a nu risipi vraja unei aşteptări prelungite.
  "Bună seara Bucureşti! Trezeşte-te, Bucureşti!!!" a răsunat în tot Odeonul, de pe scena pe care unii copii s-au bătut mai apoi tragic, cu perne, preţ de două ore. Noapte, ca atunci când mă trezeam, copil, şi mi se făcea frică de moarte.
  Am stat sus, la balcon, cu studenţii, dintr-un loc de unde
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Spre Europa, prin Balcani (I) de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna
  Multe spectacole pe texte dramatice din zona Balcanilor, teatre din tot spațiul sud-est european, experiențe comune ori de schimbat cu ceilalți, un public generos și dornic de teatru au configurat a treia ediție a festivalului brãilean, unul din cele mai coerent „asamblate” evenimente de gen din România, aș îndrãzni sã spun. S-au jucat la Brãila, în 2008, spectacole din șase țãri balcanice și din Israel – țarã levantinã, așadar „asociatã” ariei noastre –, de diverse anverguri sau putirințe, semnificative, însã, mai toate, pentru evoluția – sincron-europeanã, trebuie sã precizez – a teatrului de aici cu tendința spectacologicã și dramaturgicã extremcontemporanã. Coerența festivalului brãilean, de care voi da seamã în continuare, e meritul selecționerului și directorului de festival Doina Papp, a Teatrului „Maria Filotti” din Brãila – principalul organizator –, reprezentat de o echipã
  „logisticã” admirabilã și, în bunã mãsurã – și-mi face realã plãcere sã scriu asta – autoritãților
  locale, care și-au asumat festivalul ca pe o marcã localã, sper cã pe termen lung. Oferta a fost pe
  mãsura investiției, așa-zicând, cu inerente excepții, evident, pe care le voi semnala ca atare.
  Omul-pernã de Martin McDonagh, în regia lui Radu Afrim și producția teatrului-gazdã a deschis seria de spectacole. Dramaturgul irlandez este cunoscut în România, având chiar o anume vogã, prin textele sale în care se dezvãluie un univers liminar, promiscuu, cu sistemul de valori etice țãndãri, o lume perifericã, tenebroasã. Omul-pernã face oarecum figurã aparte în creația sa, prin finețea intrigii, emoția direct-conținutã și edificarea semanticã laborioasã. Temele liminare nu lipsesc din acest text, nici violența, însã ce atrage atenția mai mult este o anume traumã indus-ontologicã. Sintagma „Viața copiazã literatura” este mottoul acestei piese. Katurian este un scriitor de povestiri, cu un frate retardat. Dupã o serie de crime care au loc exact ca în bizarele sale proze scurte, el e anchetat de doi polițiști brutali, într-un univers cu inflexiuni kafkiene. Ce-i leagã pe toți acești oameni este faptul cã au fost abuzați în copilãrie de propriii lor pãrinți. Defularea este diferitã, în schimb. Katurian și-a ucis pãrinții și scrie povestiri cu copii torturați și uciși, fratele lui comite teribilele crime asupra unor copii, exact cum erau descrise în proze, iar unul din polițai, patologicbrutal, practicã tortura ca metodã de purificare interioarã. În universul traumatic al anchetei stranii se insinueazã filonul literaturii, al poveștii, mai ales cea cu omul-pernã, care-i învațã pe copii sã se sinucidã, pentru a nu suferi în viațã. Și, deși povestirile sale sunt teribile, Katurian ar prefera sã-și vadã fratele executat, apoi sã fie ucis la rându-i, doar ca sã salveze povestea. De fapt, însã, el își va ucide, precum omul-pernã, poate, fratele, pentru a-l feri de trauma unei povești cu final de nesuportat, finalul unei narațiuni fãrã final.
  Oricât de poetic sunã rezumatul de mai sus, el reproduce exact, cât poate fi reprodus, splendidul text al lui McDonagh, splendid înscenat de Radu Afrim. Splendid înscenat întrucât simplu, ingenios, emoționant, fidel atmosferei piesei, proaspãt și autentic. Deși textul are o anume expozitivitate și e îndeajuns de static pentru a fi greu de manevrat scenic, Afrim a gãsit formula idealã a dinamicii spectaculare. Evoluția celor patru protagoniști se face în centrul scenei, pe o masã-tarabã, destul de înaltã pentru a permite diverse „acrobații” în tonul dispoziției psicho a polițiștilor, deasupra sau dedesubtul sãu. Fundalul este alcãtuit dintr-o structurã alveolar-pãtratã, simplã, în „separeurile” cãreia executã diverse mișcãri, o întreagã coregrafie a senzaþiilor, a „recepției” intrigii, mai mulți adolescenți, agili, grațioși, sculpturalexpresivi. „Nervul” spectacolului e dat și de cele câteva momente de dans, cel de început pe minunatul song al Adei Milea, Degețele, ori de momentul parodic de show TV susținut de Mihaela Trofimov („Bunã seara, Brãila! Bunã seara, Maria Filotti!”). Astfel, deloc strident, întregul capãtã dinamica vizualã necesarã pentru ca spectatorul sã priveascã, concentrat, și sã rezoneze, empatic, la întâmplãrile de pe scenã. Radu Afrim a construit spectacolul cu o echipã de tineri remarcabili prin disponibilitãți. Textul lui McDonagh a fost tradus cu un simț literar și teatral notabil de Miruna Suru, teatrolog de formație clujeanã, care a realizat o transpunere de mare frumusețe stilisticã, surprinzând toate contextele și subtextele lexicale într-un ansamblu fluent și purtãtor de mesaj. Ar merita ca aceastã piesã sã fie publicatã și într-un volum. Cosmin Florea, autorul decorului, Anamaria Pavel, creatoarea costumelor, ca și „figuranții” Septimiu Stoica, Claudiu Urse, Valentin Burlacu, George Crinta, Eliza Turtoi, Georgiana Nedelcu și Cosmin Cosma sunt liceeni, ceea ce nu i-a împiedicat sã lucreze/sã joace absolut profesionist, spre entuziasmul viu al colegilor lor din salã. Cei patru protagoniști din rolurile principale sunt și ei tineri actori sau studenți, deja însã formați, perfect distribuiți în roluri ce pretind finețe, nuanțe, lumini și umbre, pentru cã McDonagh nu are personaje inocente. Eugen Jebeleanu a pus excelent în valoare ambiguitatea vicios-traumatic-culpabilã a personalitãții lui Katurian, scriitorul-criminal, secondat molaticfermecat de Michal (Emilian Oprea), fratele adept al Omului-pernã. De cealaltã parte, Tupolski (Liviu Pintileasa) și Ariel (Alin Florea), au fost cuplul de polițiști la fel de ciudați ca și anchetații, primul exponent al unei implacabile ordini, ce trebuie sã fereascã lumea de primejdia literaturii, al doilea sadic-volatil, capabil de cele mai neașteptate copilãreli, un fel de polițist în joacã, la fel de periculos, însã. Patru roluri bune, patru actori în stare de ele.
  Omul-pernã este, trebuie sã recunosc, unul din spectacolele care m-a marcat în primul rând intim, ca spectator, ca om. Un spectacol atât de dens, prin oferta sa textualã, vizualã dar, mai ales,
  semanticã, încât îmi doresc deja sã-l revãd, descãrcat de obligații profesionale. Un spectacol din care se rețin replici, situații, scene, interacțiuni, stãri interioare. Ale tale, ca privitor empatic, ca ascultãtor al crudei și totuși irezistibilei povești. E Omul-pernã o poveste emo?, m-am întrebat dupã spectacol. Cred cã, în sensul superior al denaturatului termen, în sensul de experiențã vitalã unicã, catharticã, hipersenzitivã, de avertisment inițiatic, este… Dar e o pãrere de spectator.
• Emotie energie si aplomb de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Oarecum atipica pentru felul de a scrie pentru scena al dramaturgului irlandez Martin Mc Donagh,
  piesa Omul perna, excelent tradusa in romaneste de Miruna Suru, a fost prezentata in premiera pe tara intr-un spectacol modern si extrem de consistent din punct de vedere ideatic regizat de Radu Afrim la Teatrul Maria Filotti, in deschiderea editiei a treia a Festivalului Zile si nopti de teatru european la Braila. Spun ca e vorba despre o piesa atipica fiindca un scriitor de literatura dramatica ce ne era cunoscut mai cu seama ca fiind preocupat de exploatarea deloc precauta a lumii marginalilor, a dezmostenitilor sortii, a protagonistilor ori a provocatorilor de violenta, se dovedeste capabil si de a scrie altfel. Adica sa astearna pe hartie o poveste care, dincolo de cadrele ei exterioare, de rama in care e turnata, rama ce permite pastrarea caracterului socant al celor povestite, se sustine, inainte de orice, prin sensibilitate si fior poetic, prin tandrete si lirism,
  Citeste tot pe Revista Familia
• „Omul-pernă” sau răsucirea cuţitului în rană de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Locul. Brăila, septembrie 2008. În teatrul din Brăila domnea o atmosferă de sărbătoare, fiindcă premiera a fost prezentată în deschiderea Festivalului „Nopţi de teatru european la Brăila”, iar publicul alcătuit în majoritate din oameni foarte tineri venise, se vedea, la un eveniment multaşteptat. După câteva spectacole montate în acest loc (ieşit din anonimat de câţiva ani sub directoratul benefic al Veronicăi Dobrin, care a ştiut să împrospăteze repertoriul şi să cheme nume noi şi interesante din teatrul românesc), regizorul Radu Afrim a devenit o vedetă locală şi este, pentru generaţia tânără, un adevărat superstar
  Călătoria. Aventuroasă. Dacă de obicei ajung la teatru cu trenul, maşina sau avionul, de data asta geografia m-a obligat să încerc ceva cu totul nou: feribotul. Cum veneam cu maşina proprie de la Mangalia, unde tocmai se încheiase Gala tânărului actor, am traversat Dunărea cu feribotul şi am scurtat drumul spre
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Înapoi, la literatură! de Marina Constantinescu sursa: România literară
  In ciuda senzaţiei de vîlvă culturală, ctitoriile serioase în acest domeniu nu sînt atît de numeroase pe cît ar putea să pară printr-o supralicitare emfatică a unora şi altora. La o cercetare atentă, lucrurile de calitate, durabile sînt destul de puţine. Se fac încă greu şi nu sînt luate în considerare pentru că nu-şi doresc să stîrnească apele, ci să le aşeze în matca valorii. Deh, cultură mică. De aceea, am considerat, aproape ca pe o obligaţie, să fiu aproape şi să susţin actele culturale veritabile, care iau în calcul şi durata. Deşi chestiunea cu solidaritatea este, mai departe, o vorbă în vînt în ţărişoara noastră, prea des subminată de vanităţi dezlănţuite, de sufocări provocate de invidie, de calcule mici, de neputinţe, de devieri grave de la moralitate, socot că este o chestiune de onoare. Şi continui să o practic cum pot şi atît cît pot. Mi se pare important, de pildă, că am fost în preajma începuturilor unor
  Citeste tot pe România literară
• Cel mai crud basm pentru adulţi de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  În „Omul pernă“, ororile sunt îndulcite de tonul pe care sunt spuse. Maltratarea din poezia suprarealistă poate fi fermecătoare, atât timp cât versurile sunt scrise bine. Doar aşa, puterea ei de fascinaţie face uitat aproape orice păcat.
  Într-o lume în care mass-media dictează oroarea, ficţiunea se amestecă de multe ori cu realitatea. Textul lui Martin McDonagh merge în siajul raţionamentului lui Emil Cioran: dacă suferinţa n-ar fi un instrument de cunoaştere, atunci sinuciderea ar fi obligatorie. În piesa irlandezului, sinuciderea nu este obligatorie, dar este o realitate. Iar suferinţa funcţionează ca o moarte continuă, în corp viu.
  Un scriitor este anchetat pentru operele lui macabre, în care descrie schingiuirea unor copii şi abuzul părinţilor. Martin McDonagh vorbeşte despre claustrare, vină şi despre armata eliberatoare a literaturii. Călăii cu epoleţi -„a good cop and a bad cop" - bunul, răul şi (amândoi) urâtul cred că
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Un Afrim hardcore de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Festivalul "Zile şi nopţi de teatru european la Brăila" a debutat în forţă cu avanpremiera piesei "Omul pernă" de Martin McDonagh, în regia lui Radu Afrim, montare a Teatrului "Maria Filotti" din Brăila
  Dacă până la această montare violenţa, traumele şi oroarea vieţii de zi cu zi erau doar sugerate în spectacolele lui, Afrim a decis de această dată să nu mai fie subtil. "Pentru că nici societatea nu e subtilă cu oamenii", regizorul dă un soi de croşeu de dreapta bine ţintit în stomacul lumii. Piesa este de o violenţă extremă, dusă până dincolo de orice imaginaţie, iar sentimentul spectatorului este asemenea celui unui boxer care primeşte pumni cu nemiluita în freză, fiind absolut incapabil să se mai ridice de la pământ la numărătoarea arbitrului.
  "Omul pernă" este un soi de "1001 de nopţi" în variantă horror, fiind spuse zeci de poveşti macabre despre violenţă în general şi despre violenţa asupra copiilor în special.
  Citeste tot pe Cotidianul
• Povești cu crime de Magdalena Boiangiu sursa: Adevărul
  Brăila e un oraş unde nu mai e comunism, dar nici capitalismul n-a început. Clădirea teatrului domină străzile prăfoase şi deşi aparent se încadrează în peisaj, teatrul este unul dintre factorii cei mai vii din viaţa oraşului.
  Câţiva oameni întreţin dinamica teatrală. Astăzi va fi vorba despre regizorul Radu Afrim, factor de turbulenţă şi de creativitate pe care doamna Veronica Dobrin, directoarea teatrului „Maria Filotti", a ştiut să-l alinte şi să-l certe.
  Poveştile incluse în drama scriitorului irlandez Martin McDonagh sunt saturate de violenţă, dar nu de imitarea violenţei văzute în filme, ci de invenţiile elaborate de „minţile nevinovate" de copii. Un bărbat este arestat de poliţia unui stat totalitar gata să-l pedepsească pentru că naraţiunile imaginate de el sunt transformate în realitate. Crimele din manuscris se petrec în
  Citeste tot pe Adevărul
• Nesomnul ficţiunii şi sâmburele de realitate - Omul pernă de Ana Abronov sursa: Agenda liternet
  A trebuit să văd piesa încă o dată pentru a putea aduna câteva impresii în scris. Rezultatul este de fapt meditaţia dintre cele două momente. După prima vizionare pleci ca de sub o falsă anestezie, dar fermecat. Nu ai cum să nu rămâi fascinat de povestea porcuşorului verde sau a Omului pernă, cu dinţii de pernă. Umorul negru te ciupeşte şi te gâdilă în acelaşi timp. Cuvintele lasă vânătăi dar ştiu să te şi mângâie dulceag prin păr. Coregrafia este dinamică, atât prin lumini cât şi prin goliciunea trupurilor în mişcare. Muzica pătrunde în poveste dar şi dincolo de pori. Prima vizionare este ca un demo, te invită să-ţi doreşti să te familiarizezi cu poveştile, pentru că nu sunt chiar uşor de digerat sau de ţinut minte. Cum altfel se poate întâmpla asta dacă nu reîntîlnindu-te cu ele pentru a întregi o senzaţie?
  Puţine spectacole oferă acest gen de poftă şi dorinţa de a le savura din nou, cu o şi mai mare curiozitate ca
  Citeste tot pe Agenda liternet
• Omenirea e populată de monÅŸtri?! - Omul pernă de Doina Papp sursa: BucureÅŸtiul cultural
  Cu vreo patruzeci-cincizeci de ani în urmă, scriitorii noului roman francez, urmîndu-le existenţialiştilor, duceau la paroxism ideea că viaţa e absurdă şi omul un condamnat, că sinuciderea e singura soluţie. Citeam şi ne îngrozeam. Simţeam asta în realitate? Cine nu simte uneori... Mult mai rafinată, arta contemporană, teatrul în speţă, căci despre el vorbim aici, descoperă pe zi ce trece că lumea e populată de monştri, de sceleraţi care se devorează între ei: părinţi şi copii, fraţi şi surori, prieteni, soţi şi soţii. Şi, deasupra tuturor, oficialii. Metodele de a se teroriza sunt din ce în ce mai "rafinate", iar căile asasinatului - expresia fanteziei celei mai excentrice.
  Unde se petrec aceste orori? Aici, lîngă noi, suntem obligaţi să constatăm, căci vorba unui spectacol la care ne vom referi mai jos: Trezeşte-te omenire! (La Brăila,
  Citeste tot pe BucureÅŸtiul cultural
• Moartea e preferabilă chinurilor ce urmează - Omul pernă de Magdalena Boiangiu sursa: Adevărul literar și artistic
  Brăila e un oraş unde nu mai e comunism, dar nici capitalismul n-a început. Clădirea teatrului domină străzile prăfoase şi, deşi aparent se încadrează în peisaj, în fond e unul dintre factorii cei mai vii din viaţa oraşului. Câţiva oameni întreţin această mişcare. Astăzi va fi vorba despre regizorul Radu Afrim, factor de turbulenţă şi de creativitate pe care doamna Viorica Dobrin, directoarea teatrului a ştiut să-l alinte şi să-l certe.
  Afroveştile incluse în drama scriitorului irlandez sunt saturate de violenţă, dar nu de imitarea violenţei văzute în filme, ci de invenţiile elaborate de minţile nevinovate de copii, în încercarea lor de a ordona lumea pe care nu o cunosc. Autorii adulţi, arestaţi de poliţia unui stat totalitar gata să-i pedepsească pentru că poveştile imaginate de ei şi puse în scenă de alter-egourile lor copii interferează în mod dezordonat şi nefericit cu violenţa de stat a poliţiştilor. Element indispensabil
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Scandalosul “Om pernă” vine la Odeon de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Spectacolul montat de Radu Afrim la Teatrul “Maria Filotti” din Brăila, considerat “pornografic” şi “violent” de către organizaţia PSD din localitate, va putea fi văzut şi la Bucureşti.
  Dorina Lazăr, directoarea Teatrului Odeon, spaţiu în care Afrim a montat câteva dintre spectacolele sale de succes, a decis să invite trupa din Brăila să joace “Omul pernă” pe 15 noiembrie.
  “Vreau să arăt că acest spectacol nu este nici pe departe unul pornografic şi că nu vehiculează idei periculoase. Dar motivul principal pentru care îmi doresc ca «Omul pernă» să se joace pe scena de la Odeon este acela că eu cred sincer că este un spectacol foarte bun pe care vreau să-l prezint şi publicului meu din Bucureşti”, a declarat regizorul Radu Afrim pentru Cotidianul.
  Până atunci însă, bucureştenii pot vedea alte două montări semnate de Radu Afrim în cadrul Festivalului Naţional de Teatru: pe 7 noiembrie, la Sala Mare a Teatrului Naţional,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Radu Afrim, cenzurat de PSD Brăila de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  După modelul colegilor Nicolae Văcăroiu şi Ion Iliescu care au atacat ICR şi poneiul roz, deputatul PSD de Brăila Mihai Tudose a declarat război spectacolului „Omul pernă”, montat de Radu Afrim la Teatrul „Maria Filotti”.
  Într-o conferinţă de presă, Tudose secondat de preşedintele Consiliului Judeţean, Gheorghe Bunea Stancu, a înfierat cu mânie proletară spectacolul pe care, de altfel, nu-l văzuse pe motiv că incită la violenţă împotriva părinţilor, conţine un limbaj licenţios şi pentru că actorii sunt îmbrăcaţi doar în chiloţi. Mesajul său nu s-a oprit la o simplă critică de teatru, el cerând demisia directoarei Veronica Dobrin şi scoaterea spectacolului de pe afiş.
  Politicianul se teme de influenţa „proastă” a teatrului asupra electoratului tânăr, care se înghesuie de la o vreme încoace nepermis de mult în sala Teatrului „Maria Filotti”, la montări de Radu Afrim şi de Victor Ioan Frunză.
  Adolescenţii îşi apără
  Citeste tot pe Cotidianul
• Comedie neagră cu accente de musical despre copii de Cristina Modreanu sursa: Gandul
  Plasată în deschiderea Festivalului Zile şi nopţi de teatru european la Brăila (7-14 septembrie), premiera spectacolului cu piesa „Omul-pernă” în regia lui Radu Afrim, producţie a Teatrului „Maria Filotti” a ilustrat un paradox: succes de public pentru un spectacol despre violenţa asupra minorilor.
  
  Iar regia nu ascunde nimic sub pernă, dimpotrivă: câteva ştiri culese din ziare româneşti sunt recitate de o „show-woman” între scenele spectacolului, într-o prezentare plină de glamour, contrastând cu anunţurile făcute.
  
  Acestea se adaugă la şirul de orori al textului: distinsă cu premiul Olivier în 2004 pentru Cea mai bună piesă nouă, cu Premiul Criticilor din New York pentru Cea mai bună piesă străină în stagiunea 2004-2005 şi cu două premii Tony, „Omul-pernă” este povestea a doi fraţi cercetaţi pentru crimă.
  Unul din ei şi-a ucis părinţii pentru că îi torturau fratele, cel de al doilea a ucis câţiva copii inspirat de
  Citeste tot pe Gandul