editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7
• 8

• Orfeu si Euridice. Templul. Padurea de simboluri de Valentin Dumitrescu sursa: Revsta 22
  La confluenta genurilor – liric si dramatic –, o impresionanta calatorie spre limite. Nu doar metaforic, desi, in multiplicitatea elementelor de discurs, metafora constituie nota dominanta a reprezentatiei. Cine cauta aici simpla poveste se va simti frustrat. Este teatru cantat, „nonverbal“, cum isi prezinta regizorul Alexandru Darie spectacolul, dar nu opera, in sensul clasic cel putin, dupa partitura compozitorului Adrian Enescu, prelucrand teme din opera baroca a lui C.W. Glück, in versiune contemporana. Lucrare careia i s-a dedicat timp de doi ani, fiindca odata cu rigorile „transcrierii“ trebuia sa raspunda cerintelor scenei, proiectului acestei odisee teatrale in principal; substanta de inspiratie chemand, parca de la sine, reprezentarile consecvente, jocul insolit al trupei de actori si cantareti, prin conglomeratul de motive si simboluri universale ce se deschide in regimul corespondentelor, adesea spre un nou inteles. Parte sugerat de proiectiile video concepute
  Citeste tot pe Revsta 22
• Orfeu şi Euridice de Cristiana Gavrilă sursa: Time out Bucureşti
  Când Christoph Willibald Gluck a compus, în 1762, prima variantă la “Orfeu şi Euridice” îşi dorea ca prin această lucrare să schimbe forma operei eroice. Reforma lui se raporta şi la nivelul partiturii, dar modificările majore ţineau, mai ales, de modul cum se derula naraţiunea. Gluck a optat pentru simplitatea operei în favoarea efectului dramatic. Varianta mai târzie la “Orfeu şi Euridice”, deşi mult mai concentrată din punct de vedere muzical, păstrează detaliile dramatice ale primeia. Aceste intenţii clare ale lui Gluck sunt conţinute de spectacolul regizat de Alexandru Darie, la Teatrul Bulandra, într-o reorchestrare modernă semnată de Adrian Enescu.
  Inedit ca gen, plasat între teatru şi operă, “Orfeu şi Euridice” este, în acest moment, unul dintre cele mai curajoase spectacole din capitală. Pentru că regizorul a dus opera spre teatru şi a conceput o reprezentaţie bazată pe elemente dramatice. Analizând prin excludere,
  Citeste tot pe Time out Bucureşti
• Ecumenism studiat în tunelul timpului de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Alexandru Darie propune un altfel de teatru prin noua sa montare "Orfeu şi Euridice". Unul cântat. Pornit de la operă. Deşi este vorba de o lucrare muzicală, regizorul susţine că a creat un spectacol de teatru.
  Publicul rămâne bulversat la finalul spectacolului de la Sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra. Nu poate explica, concret, ce a văzut. Pare ceva interesant şi frumos, dar îi dă de gândit. Orfeu este construit oarecum ciudat. Are două caractere. Se cântă bine, dar nu este operă, chiar dacă s-a anunţat că s-au făcut variaţiuni pe teme de C.W. Gluck, din opera barocă "Orfeu şi Euridice", scrisă cu circa 245 de ani în urmă. Compozitorul Adrian Enescu s-a gândit la "o adaptare, la un remix". Alexandru Darie afirmă că lucrarea lui Adrian Enescu "este aproape de Gluck, dar făcută pentru secolul al XXI-lea". S-au păstrat, în opinia sa, teme importante, dar s-a mers pe neconvenţional, pentru a fi "cât mai teatral, cu dramatism şi conflict".
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• O pauză (de efect) - Orfeu şi Euridice, Umbre de lumină şi altele de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  De lipsa noutăţilor teatrale, ce-i drept, de peste două luni încoace nu se mai poate plânge nimeni în acest oraş paradoxal, fascinant, respingător şi aproape neverosimil care este Bucureştiul. În avalanşa de spectacole aduse de multele (şi deloc măruntele) festivaluri ce ne asaltează, oricine are şansa de a găsi ceva care să-l intereseze, să-l provoace, să-l delecteze, pur şi simplu, sau, măcar, să-l enerveze, pur şi simplu. Iar dacă s-a întâmplat (şi s-a mai întâmplat!) să ne plictisim de teatru, alte oferte artistice ne-au acaparat prompt interesul.
  Printre acestea, fără îndoială, spectacolele muzicale şi cele de dans au deţinut întâietatea. De ce? Pentru că se înrudesc îndeaproape cu teatrul, fireşte.
  Ba chiar, mai nou, sunt prezente pe scenele de teatru dramatic ori, şi mai mult, sunt produse de către instituţiile teatrale de dramă, lucru, până nu demult, greu de imaginat; şi pentru unii, în continuare, greu de digerat.
  Este,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• “Orfeu şi Euridice” cu happy end de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  În acest weekend a avut loc la Teatrul Bulandra premiera spectacolului “Orfeu şi Euridice” în regia lui Alexandru Darie, prezentată în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa.
  Preluând modelul lui Andrei Şerban, regizorul a invitat mai întâi publicul la o repetiţie generală ce a avut loc vineri seară. “Bună seara! Numele meu este Alexandru Darie şi e prima dată când fac o repetiţie generală deschisă. Ştiu că veţi spune că am învăţat asta de la Andrei Şerban”, a tăiat regizorul “panglica” repetiţiei cu o glumă. “Era cât pe ce să vă prezentăm spectacolul în aer liber, în parcul Grădina Icoanei, pentru că ni s-a stricat pupitrul de lumini. Am reuşit însă la timp să luăm unul nou, aşa că veţi putea asista confortabil la repetiţia noastră. Ca la orice repetiţie, eu voi interveni când ceva nu merge şi vă aştept cu interes opiniile”, a încheiat Darie preambulul.
  “Orfeu şi Euridice” este parte a programului
  Citeste tot pe Cotidianul
• "Orfeu si Euridice", la Teatrul Bulandra de Bianca Badea sursa: România Liberă
  » Teatrul Bulandra prezinta astazi si maine, de la ora 20.00, la Sala "Toma Caragiu", ultimele doua reprezentatii din aceasta iarna ale spectacolului "Orfeu si Euridice" in regia lui Alexandru Darie. Piesa se va reintoarce pe scena bucuresteana abia in luna martie a acestui an.
  Rod al unei colaborari dintre Bulandra si Studioul Experimental de Opera si Balet "Ludovic Spiess" al Operei Nationale Bucuresti, "Orfeu si Euridice" a avut premiera in 2008 cu prilejul Festivalului Uniunii
  Teatrelor din Europa.
  O imbinare intre opera si teatru, fresca istorico-mitologica, teatru gestual si nu numai, piesa aduce in fata publicului nu doar actorii, ci si un cor si o orchestra, totul pe fundalul unei muzici inovatoare semnate de Adrian Enescu pe teme din opera omonima a lui C.W. Glück.
  Drama mitologica, mitul lui Orfeu, povestea de dragoste, infernul si paradisul sunt readuse la viata, intr-un spectacol total, cu radacini in stilul baroc (ce permite multa improvizatie) al compozitorului
  Citeste tot pe România Liberă