editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• „OuiBaDa“ – un spectacol românesc, fără nebunii patriotice de Robert Bălan sursa: Gândul
  „Două ţări pe globul ăsta mi-au dat posibilitatea să lucrez realmente profesionist, ceea ce nu e cazul în România. Şi mă durea foarte mult asta”, a declarat coregraful Gigi Căciuleanu, care a condus mai multe centre de dans în Franţa, iar acum este directorul Baletului Naţional din Chile.
  „Două ţări pe globul ăsta mi-au dat posibilitatea să lucrez realmente profesionist, ceea ce nu e cazul în România. Şi mă durea foarte mult asta”, a declarat ieri coregraful Gigi Căciuleanu, cel care a condus mai multe centre de dans în Franţa, iar acum este directorul Baletului Naţional din Chile.
  Un spectacol realizat în România de Căciuleanu va avea vineri premiera în cadrul Festivalului George Enescu. Spectacolul "OuiBaDa” aduce pe scenă o echipă formată din elevi şi profesori de la şcoala de coregrafie din Bucureşti, actori şi chiar studenţi la Geografie, cu toţii selectaţi în urma unor audiţii.
  Pentru „OuiBaDa”, o producţie a Fundaţiei
  Citeste tot pe Gândul
• Coregrafia unei autobiografii de Gina Şerbănescu sursa: Agenda LiterNet
  Mă văd nevoită să încep aceasta cronică printr-o remarcă ce ţine de modul în care cred că trebuie făcută analiza unui spectacol (poate ar fi prea mult dacă aş numi-o un crez al profesiei de cronicar de dans): am considerat întotdeauna că o creaţie coregrafică, mai mult decât orice alt act artistic, trebuie analizată făcând abstracţie totală de ceea ce este sau ar fi putut fi intenţia autorului. Prin urmare m-am ferit mereu să scriu prin prisma experienţelor personale ale artistului, care să fi condus la materializarea unei creaţii.
  Am considerat că trebuie trecută sub tăcere intenţia coregrafului, tocmai pentru că dansul ia naştere mai mereu într-un registru abstract, care scapă unor interpretări ce ţin de stări de fapt concrete care pot hrăni, într-un fel sau altul, o creaţie coregrafică. Din această perspectivă, un spectacol de dans, odată creat, are viaţă proprie şi îşi manifestă polisemia, îşi propagă semnificaţiile
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Când cuvintele sunt prea sărace de Răzvan Penescu sursa: Agenda LiterNet
  Îmi aminteam că e un spectacol bun. Ce nu îmi mai aminteam e cât e de bun...
  Tot spectacolul am trepidat. Am dat din picioare, am tresărit interior, am râs, m-am emoţionat, m-am bucurat. Şi la final am sărit în picioare, abia aşteptând să îi omagiez pe cei de pe scenă. Simt că a fost mult prea puţin, deşi au fost minute multe de aplauze şi ovaţii. Poate că era mai potrivit să le dau flori şi ciocolată.
  E greu de pus în cuvinte ce se întâmplă pe scenă în OuiBaDa, mai ales pentru cineva care nu e mânuitor de cuvinte. E prea frumos totul ca să încerc să înlocuiesc experienţa directă cu nepotrivite cuvinte. Dar spun pentru că ar fi păcat să nu fie mâine (24 octombrie 2009, la ora 19) sala atât de arhiplină încât spectacolul să se reia şi în noiembrie, şi în decembrie, şi până ce îl veţi vedea cu toţii.
  Acum doi ani, spectacolul a avut premiera şi câteva reprezentaţii la Teatrul de Comedie. Din păcate fiind spectacol invitat a
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Nu e (doar) un joc de Beatrice Lăpădat sursa: Agenda LiterNet
  Aştept puţin intimidată să intru în sala de spectacol. Pe Gigi Căciuleanu l-am mai văzut live doar la Dance Energy, proiectul desfăşurat la Opera Română în februarie 2009. Aşteptam, aşadar, de mult timp un prilej să savurez o creaţie semnată de directorul Baletului Naţional din Chile.
  Dar emoţiile nu m-au ocolit. Am citit, blocată la un moment de lipsa unor cunoştinţe de specialitate, Vânt, volume, vectori, volumul lansat de coregraf la final de 2008. Nu am reuşit să înţeleg cât aş fi vrut din această carte plină de poezie şi filozofie totodată (căci la Gigi Căciuleanu acestea se confundă inevitabil) şi de aceea am venit puţin intimidată la OuiBaDa. Oare ce am să înţeleg eu din spectacol? Dacă e ceva matematic şi nu am să îi prind nuanţele? Dacă ratez bucuria unui show atât de rar la noi pentru că nu ştiu fizică?
  Recunosc, de la Gigi Căciuleanu - cu care m-am mai "întâlnit" doar prin Simfonia Fantastică, balet a cărui
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• OuiBaDa a dat cu mine de pămînt de Alexandra Niţă sursa: Agenda LiterNet
  O pasăre măiastră a îngenuncheat în faţa mea şi cu acea înţelepciune populară mă invită elegant în lumea tradiţională. Aripile ei se arcuiesc frumos pe silabele arhaice. Undeva în dreapta, pe un ecran, pămîntul abia se naşte printr-un arc de cerc, în acel moment începutul fiind aici, la noi - Planeta noastră fiind o sferă, orice picior de plai poate fi considerat ca fiind buricul pămîntului. În faţa mea se prind la joc fete şi băieţi tineri. Cu pălărioare negre pe cap, cu trupuri mustind de viaţă şi vibrînd de pasiune nu-mi lasă prea mult timp de acomodare şi încep să-mi arate jocul lor.
  Nu mult după acest scurt memento am amuţit în faţa frumuseţii dansului, corpului, fiinţei, universului. Apoi s-a întîmplat ceva nebănuit şi rar - am uitat complet de mine. Pentru o oră doar am existat şi acest fapt a fost mai mult decît suficient pentru a mă bucura din toată inima. Existenţa mi-am confirmat-o doar prin acceptare,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Nu ştiu ce mi-a făcut şi nici ce are de gând cu mine de Mihaela Iancu sursa: Agenda LiterNet
  Două braţe se frâng în unghiuri, ca o constelaţie neîncheiată. Sunt braţe albe, lungi şi ţepene. Exersează zborul Albatrosului de Baudelaire, acolo, de pe loc. Aripile lui Gigi Căciuleanu. Povestea începe "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai" şi se întinde ca apa ieşită din pahar. Pata verde, perfect rotundă, rămâne în dreapta, iar tălpile obosesc scena. O palmă mică şi chircită ţine în căuşul ei o faţă din ochi şi buze cu colţurile plecate în jos. În faţa ei sunt piepturi care cresc şi descresc. Unele inspiră adânc şi expiră vădit, cu gura deschisă, altele se încarcă discret. Unele trupuri sunt încordate la maxim, am senzaţia că aş putea să arunc cu ele de pământ şi nu s-ar sparge. Altele par moi, ondulate. Se rup în insule-pereche şi se unesc. Când ies din trapezul cu laturi albe, trasat pe scenă, par potolite, când păşesc în el, reflectorul le transformă parcă printr-un fir electric invizibil.
  "Cât de frumoasă e
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• "Aici se dansează cu corpul şi cu mintea" de Adriana Gheorghe sursa: Dilema Veche
  Centrul Național al Dansului București (CNDB) și-a încheiat stagiunea primăvară-vară 2010. Iată un bilanț (subiectiv) al spectacolelor prezentate de CNDB pînă acum.
  „Aici se dansează cu corpul şi cu mintea“ spunea Dan Perjovschi despre CNDB, motivîndu-şi gestul de a-i desena unul din ziduri. „Abia aştept să văd ce soluţii vor găsi dansatorii, odată TNB intrat în renovare şi Centrul Dansului – ras“, adăuga artistul într-un interviu recent. „Pierderea unui spaţiu e un moment de criză de care oamenii care gîndesc trebuie să profite“, insista acesta.
  Mai în glumă, mai în serios, în ultima vreme Centrul Dansului e peste tot, la televizor (prin intervenţia realizată de Ion Dumitrescu şi Florin Flueraş la OTV), online, pe strada Clemenceau, într-o fostă vitrină „de modiste“, în clubul (prea puţin „compromiţător“) Gaia, la Cluj, pe la diverse festivaluri naţionale şi internaţionale.
  Pe de altă parte, pentru o artă
  Citeste tot pe Dilema Veche
• Premiera absoluta la Festivalul International “George Enescu” de Aura Clara Marinescu sursa: Cronica Română
  Spectacolul “OuiBaDa”, al coregrafului de renume international Gigi Caciuleanu, va fi prezentat in premiera absoluta, in cadrul Festivalului enescian, pe 14 septembrie. Aceasta este o initiativa Raiffeisen Art Proiect, ce-si propune sustinerea si promovarea unor proiecte de valoare ale culturii romanesti. Raiffeisen Art Proiect a mai sustinut in Romania si spectacolul de pantomima, muzica si dans, “Vis”, al lui Dan Puric, precum si “Inside Stories” - primul proiect de anvergura din jazzul romanesc.
  Gigi Caciuleanu a declarat ca este fericit ca a putut forma o companie de balet aici, in tara, unde s-a nascut si a invatat. “OuiBaDa” e mai mult decat dans si coregrafie, e gest puternic”, spune Caciuleanu. “Am plecat de la ideea spatiului mioritic si am vrut sa inventez un spatiu meteoric, am plecat de la frumosul din noi, ca oameni, ca romani, deoarece cred ca suntem putin intelesi in afara”, a declarat Caciuleanu referitor la montarea si gandirea spectacolului
  Citeste tot pe Cronica Română
• "OuiBaDa"- Teatrul de Comedie de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Un stil cuceritor, "teatru coregrafic"
  Teatrul de Comedie a "prefatat" deschiderea stagiunii cu "Galy Gay", printr-un spectacol original de "teatru-dans", o productie am putea spune a "scolii de dans contemporan" apartinand lui Gigi Caciuleanu.
  In ultima vreme, teatru-dans a inceput sa se impuna, sa isi caute si sa-si consolideze un drum. O surpriza placuta produce Gigi Caciuleanu, venit sa dea un sprijin acestui gen nou in miscarea noastra artistica. Gigi Caciuleanu este un maestru recunosut pe plan international. Multi pastreaza in amintire evolutiile sale extraordinare in cadrul "Nocturnelor". Artistul a parasit apoi tara si a continuat afirmarea harului sau la Paris. Original in concept, el a intemeiat o "scoala de dans contemporan" pe care, iata, o extinde si acasa, prin amabila gazduire a Teatrului de Comedie, mereu interesat de noi proiecte.
  Cu toate ca a fost adoptat de francezi, Gigi Caciuleanu, asa cum marturiseste, si-a pastrat "intacte radacinile, dragostea si mandria"
  Citeste tot pe România Liberă
• OuiBaDa, coregrafia unei autobiografii de Gina Șerbănescu sursa: Observator Cultural
  Ma vad nevoita sa incep aceasta cronica printr-o remarca ce tine de modul in care cred ca trebuie facuta analiza unui spectacol (poate ar fi prea mult daca as numi-o un crez al profesiei de cronicar de dans): am considerat intotdeauna ca o creatie coregrafica, mai mult decit orice alt act artistic, trebuie analizata facind abstractie totala de ceea ce este sau ar fi putut fi intentia autorului.
  Prin urmare, m-am ferit mereu sa scriu prin prisma experientelor personale ale artistului, care sa fi condus la materializarea unei creatii.
  Am considerat necesar ca trebuie trecuta sub tacere intentia coregrafului, tocmai pentru ca dansul ia nastere mai mereu intr-un registru abstract, care scapa unor interpretari ce tin de stari de fapt concrete care pot hrani, intr-un fel sau altul, o creatie coregrafica.
  Din aceasta perspectiva, un spectacol de dans, odata creat, are viata proprie si isi manifesta polisemia, isi propaga semnificatiile independent de ceea ce autorul a vrut sa spuna,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Scurt îndrumător în apologia frumuseții de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Recunosc cinstit: partea care îmi place cel mai mult de la orice spectacol sunt aplauzele. Eliberat, manifești recunoștință față de artiști și te droghezi lacom cu binefacerile comuniunii. Nimic nu e mai frustrant decât reprezentațiile la care regizorul dă cu dușul rece peste emoțiile tale: te obligă să-ți refulezi aplauzele. Înțeleg ori de câte ori interdicția ține de manifest: un NU hotărât descărcării. Publicul trebuie să plece cu supapele aburinde. Înțeleg, dar insatisfacția de a nu te bucura de avalanșa de aplauze nu se diminuează nici cât negru sub unghie.
  Ei, bine, dintre toți creatorii din cariera mea de spectator, nici unul nu știe să creeze mai bine senzația de comuniune, de bucurie împărtășită universal, de toată planeta, ca Gigi Căciuleanu. Mișcările artiștilor de la final, când onorează publicul, picură, invariabil, poezie întinzând mâna către toată omenirea. Nici o încercare de a rămâne cool, a stăpâni
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Ouibada, un spectacol de Gigi Căciuleanu la CNDB de sursa: TimeOut
  A dus dansul la limita teatrului, iar teatrului i-a inserat expresivitatea dansului. Două demonstraţii de teatru coregrafic, semnat de Gigi Căciuleanu, puteţi vedea luna aceasta
  Nu este nicio premieră, dar avem două spectacole care stau pe afiş de mai mulţi ani, iar în ultima vreme s-au jucat destul de rar. Diferite ca stil, dar apropiate ca abordare, atât Ouibada, cât şi Simfonia fantastică sunt mostre de ceea ce reprezintă teatrul coregrafic pentru Gigi Căciuleanu. Coregraful ştie să transforme în poezie orice gest şi să definească fiecare gest printr-o butadă plină de poezie. Pentru el dansul este "arta de a sculpta timpul cu corpul în mişcare" sau "un joc între privirea interioară şi privirea exterioară", iar corpul dansatorului e, pe rând, arbore care îşi ia energia din pământ, un câmp de energie (vânt ) care evoluează în interiorul unui ansamblu de spaţii, o flacără sau un gheizer de energie care se multiplică într-un foc de artificii,
  Citeste tot pe TimeOut
• "Miorita" in pasi de dans de sursa: România Liberă
  » Spectacolul OuiBaDa al dansatorului si coregrafului francez de origine romana Gigi Caciuleanu este programat sambata si duminica, de la ora 19.00, la Sala Ronda a Centrului National al Dansului.
  Nu doar balet, ci si piesa de teatru, "OuiBaDa" este o productie ce abunda in elemente specifice universului romanesc si care are la baza chiar balada populara Miorita. Avand ca punct de plecare prima imagine a baladei, "OuiBaDa" schiteaza pe parcursul intregului spectacol un univers specific romanesc, cel al unei tari europene finalmente foarte putin cunoscuta de catre marele public din Occident, si totusi o Romanie a lui Ionescu, Brancusi, Tzara, Enescu, Eliade sau Cioran. Totodata, "OuiBaDa" prezinta talentul dansatorilor romani, o marturie ca si scoala romaneasca de dans se poate ridica la nivelul altora si ca traieste. "Ceea ce mi-am propus prin acest spectacol a fost sa creez si sa prezint in tara si peste hotare un spectacol care sa afirme existenta unei scoli romanesti de dans
  Citeste tot pe România Liberă