editeaza

• 1
• 2

• Despre musical în România şi „Our Ladies of Perpetual Succour” de Andrei Bulboacă sursa: b-critic.ro
  Dacă în alte ţări din Europa, spectacolul de musical are săli pline, montări spectaculoase şi succese fulminante, în România, la capitolul acesta, stăm extrem de slab. Este adevărat că nici publicul român nu este unul tocmai receptiv la respectivul gen de spectacol, însă acesta nu este un motiv pentru ca piaţa de musical să nu fie prezentă cum se cuvine şi la noi în ţară. Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian” a promovat intens acest gen prin Romeo şi Julieta de Gerard Presgurvic, piesă care se joacă din 2001 peste tot în lume cu un succes fulminant, Rebecca de Sylvester Levay şi Michael Kunze, dar şi mult prea puţin jucata pe scena românească din motive obiective, Fantoma de la operă de Andrew Lloyd Webber. S-a mai montat în trecut Chicago la Teatrul Naţional Bucureşti şi o încercare la Grand Cinema Digiplex a piesei My Fair Lady, care s-a bucurat de succes, dezavantajul fiind că se juca într-o sală de cinema,
  Citeste tot pe b-critic.ro
• Bucuria muzicalului de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Una dintre cele mai dragi, dar şi mai repetate lecturi din vremea adolescenţei mele - şi trebuie să admit că mi s-a întîmplat să revin adesea la cartea respectivă, chiar şi după ce depăşisem de multă vreme respectiva vârstă - a fost Cişmigiu&comp, scrisă de Grigore Popescu-Băjenaru.
  Fără a fi nici pe departe o capodoperă a genului beletristic, cartea a fost adesea reeditată, multă vreme într-o formă cenzurată, aici spunându-şi cuvântul, pe de o parte, pudibonderia „partinică“, specifică perioadei comuniste, pe de alta, concepţia „sănătoasă“ din arsenalul aceleeaşi ideologii, concepţia în conformitate cu care tineretului nu trebuie să i se pună la dispoziţie decât exemple pozitive. În fapt, cartea era una absolut nevinovată, între paginile ei autorul rememorând nenumăratele farse puse la cale de el şi de încă vreo doi-trei colegi la fel de şturlubatici, având drept „victime“ profesorii, dar şi colegii de suferinţă de
  Citeste tot pe Adevărul
• Fete/Băieți de Mariana Ciolan sursa: Revista Teatrală Radio
  Nu vă gândiți la un spectacol relativ recent inspirat de Neil LaBute. Titlul nostru vrea să grăiască despre un demers artistic care, la Teatrul ”Excelsior”, îmbogățește (și rotunjește, într-un fel) un repertoriu destinat adolescenților. După ce de vreo doi ani se joacă aici, cu mare priză la public și numeroase invitații pe la festivaluri, încărcat de premii, ”The History Boys”, spectacol în care personajele centrale sunt elevii din clasa terminală a unui colegiu de băieți, iată că o altă ”poveste cu parfum de liceu” vine tot prin intermediul unui autor britanic să facă într-un anume sens ”pereche” cu acea producție: ”Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”. Aici este vorba de o zi din viața a șase eleve la o școală catolică dintr-un orășel scoțian (de aici trimiterea religioasă a titlului) petrecută la Edinburgh, unde trebuia să participe la un concurs coral. O zi care le marchează pentru tot restul vieții!
  Citeste tot pe Revista Teatrală Radio
• Şase actriţe minunate într-o piesă porcoasă de Doina Papp sursa: Adevărul
  Nu sunt o pudibondă, dar nici nu-mi place să aud la teatru exprimări golăneşti, greţoase de-a dreptul, chiar când au aerul că parodiază. Mi s-a întâmplat aseară la premiera Teatrului Excelsior cu „Our Ladies of Perpetual Succour” (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare), traducere şi adaptare de Carmen Stanciu - un spectacol destinat adolescenţilor 16 + din zona libertăţii sexuale pe care o clamează generaţia new age.
  Contemporan cu reprezentări după piesa antologică despre trezirea simţurilor lăsată nouă de un dramaturg de talia lui Wedekind, Deşteptarea primăverii, intens reluată pe scenele noastre în ultima vreme, semn că problema există, acest spectacol parcă ar vrea cu orice preţ să scandalizeze. Şi reuşeşte. Fiindcă, până să se întrebe ce-i dragostea şi să lăcrimeze emotiv la descoperirea ei, cele şase fete plecate dintr-o şcoală catolică într-o aventură urbană trec printr-un lanţ lung, mult prea lung de întâmplări,
  Citeste tot pe Adevărul
• Ce descoperă „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”? Magia tinereții de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  „Magia tinereții”, o alăturare clișeistică a unor cuvinte care, odată rostite, activează în mintea spectatorului propriile amintiri și stări; de fapt, începe să ruleze un film extrem de personal despre anii care „nu se vor mai întoarce niciodată”. Astăzi, anii de tinerețe sunt cumpărați, falsificați, inventați, eternizați. Dacă bunăoară purtau doar un parfum de farduri și de nostalgie, acum sunt ori apanajul trupului, ori al sufletului. Indiferent de vârstă, e bine să ai un „suflet de copil” și tot indiferent de vârstă e bine să etalezi un corp ca al unui tânăr. Tinerețea fără bătrânețe e piatra filosofală a secolului, avuția pentru care s-ar da la schimb absolut totul. Pentru că în ea coexistă greșeala și iertarea, fericirea și suferința, poezia și drama, seriozitatea și naivitatea, eșecul și puterea de a o lua de la capăt chiar mâine. E un cocktail a cărui rețetă e bine să nu o uiți niciodată, așa cum zeii
  Citeste tot pe Yorick