Dacă s-ar face un top al penibilului care s-a răsfățat cam prea mult în voie în spațiul ediției a XVII-a a Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea, spectacolul cu piesa Paharele lui Cupidon, montată de Cristian Nedea pe scena Teatrului Municipal din Turda ar ocupa, fără probleme, un loc fruntaș. Textul lui Galin nu e rău deloc, e în descendența celor pe care le scriau odinioară Arbuzov și Roscin, Alioșin , Zorin și Ghelman și care au făcut dramaturgia sovietică extrem de îndrăgită deopotrivă de actori cât și de publicul românesc în ultima parte a deceniilor de comunism fiindcă puneau la dispoziție roluri ofertante și situații credibile, suplinind astfel absența din repertorii a literaturii dramatice occidentale pentru achiziționarea căreia regimul nu era dispus să cheltuiască valută forte. Aleksandr Galin, un fel de șef de școală al dramaturgiei ruse post-glasnost, e deja binecunoscut în România, cel puțin datorită a trei dintre piesele
Citeste tot pe
Revista Familia - pg.257-258
