Pe scena TNB, regizorul de film Nae Caranfil redebutează, după mai bine de 30 ani, în teatru, ca autor aproape complet: text, regie, muzică. Puţin importă dacă opţiunea sa este una vocaţională sau conjuncturală. Cert este că premiera a fost aşteptată cu o legitimă curiozitate, date fiind pauzele sale lungi şi dese... dar şi precedentul muzicalo-cinematografic 6,9 pe scara Richter. E normal, omul a demonstrat că ştie meserie şi că umorul său era, în genere, de bună calitate. Ca, de altfel, şi alte haruri regizorale - probate, aprobate şi plimbate, de-a lungul anilor, pe la o serie de festivaluri internaţionale.
Aceeaşi vocaţie internaţională îl bântuie şi la acest "moft multicolor": informaţia de bază e culeasă (după propria mărturisire) dintr-o mai veche documentare a sa, destinată altui proiect. Scoasă azi de la... conservare, "bibilită" după toate canoanele vodevilului şi oferită celor mulţi care vin la teatru în primul rând ca să se
Citeste tot pe
Agenda LiterNet