Dacă nu aş fi ştiut că Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat e o piesă scrisă de Matei Vişniec în urmă cu vreo zece ani, că s-a mai jucat în România, aş fi putut paria că ea ilustrează ceea ce un teoretician provenit din fosta Iugoslavie, pe nume Predrag Matveevič, numea, într-o carte apărută în traducere românească în anul 1979, poetica evenimentului.
Piesa a putut fi văzută într-un spectacol cam fără istorie din 2004 de la Teatrul Mic, un Teatru a cărui istorie recentă e tot mai neprecizată, însă nici un “for responsabil” nu dă semne că ar fi dispus să observe asta
Se analizau acolo virtuţile şi servituţile poeziei ocazionale, ale acelei poésie de circonstance, cum zic francezii, o literatură cu o apreciabilă diacronie. Primul capitol al studiului era pus sub însemnele unui citat din Goeth e- “toate poeziile mele sunt poezii ocazionale, inspirate din realitate şi avându-şi rădăcinile în realitate.
Citeste tot pe
Adevărul
