editeaza

• 1
• 2
• 3

• Experienta INEDITA traita la Papusarul (Teatrul Evreiesc de Stat) de Emil Călinescu sursa: LaTeatru.EU
  Pentru mine, un spectacol de teatru memorabil este un spectacol la care am avut parte de o experienta memorabila. Poate fi vorba de un text genial, de un personaj fabulos, de o interpretare de zile mari. Rareori, in cazul meu, este vorba de un decor memorabil (nu ca n-am intalnit decoruri minutios construite, doar ca eu sunt rareori atent la ele).
  Totusi, in cazul meu, functioneaza mult mai bine aspectele colaterale. Pe mine ma impresioneaza deseori lucruri marunte. Topul experientelor mele teatrale nu corespunde, obiectiv vorbind, topului celor mai bune spectacole vazute. Sunt constient ca acele spectacole, deloc slabe, nu sunt neaparat o capodopera. Experienta traita, insa, valoreaza mai mult, pentru mine, decat calitatea efectiva, obiectiva, a spectacolelor.
  In cazul spectacolului Papusarul, experienta a fost datorata pozitionarii in sala. Trebuie sa va explic si sa va arat: spectatorii stau PE SCENA, de-o parte si de alta a mini-scenei amenajate in mijloc. Nu se sta pe scaunele
  Citeste tot pe LaTeatru.EU
• Ceea ce nu se uită de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Am văzut în ultimele luni ale anului trecut două spectacole bune despre Holocaust, despre efectele sale peste timp, despre imposibilitatea uitării, dar și despre necesitatea și datoria neuitării, poate chiar și despre solidaritatea întru suferință.
  Dacă Miriam We un spectacol foarte puțin afrimian, Păpușarul de la Teatrul Evreiesc de Stat din București e, în schimb, unul cât se poate de hausvaterian. În bine și în rău. Cu muzică, cu dans, cu o explozie de culoare. Cel puțin în intenție. În definitiv, nici nu se putea altfel, cred, de vreme ce piesa lui Gilles Ségall vorbește despre tragedia unui fost artist de origine semită, nevoit să fugă și să se ascundă din pricina persecuțiilor etnice, dar care își prelungește recluziunea mult după încheierea Războiului. În ciuda nenumăratelor încercări ale proprietarei casei (Natalie Ester) în care s-a adăpostit iar apoi autoclaustrat eroul, proprietară ajutată în eforturile ei de un prieten ce recurge la felurite deghizări spre a-l determina pe păpușarul de odinioară să revină la viața reală (Nicolae Călugărița), acesta (Constantin Florescu) refuză sistematic revenirea. În vecinătatea cadavrului îmbălsămat al soției sale, Păpușarul își reaminte ște succesele de odinioară, montează, grație propriei imaginații, un spectacol ce se joacă doar în mintea lui.
  Emoționant e momentul fraternizării dintre Păpușar și prietenul de odinioară, Schwartzkopf (Rudy Rosenfeld), unicul om real, în carne și oase, primit în camera sa de eroul piesei și care va decide să rămână împreună cu acesta. Spuneam că montarea de la Teatrul Evreiesc de Stat e una de factură nedezmințit hausvateriană. Proiectul al cărui croi stilistic este evident nu este însă dus până la capăt deoarece decorul spectacolului (Viorica Petrovici) e destul de pauper, marionetele nu sunt tocmai izbutite, actorii însărcinați cu mânuirea lor puțin familiarizați cu astfel de operațiuni. Cred că spectacolul a fost scos la public, cum se spune, nu îndeajuns de finisat, iar răstimpul scurs între momentul premierei și seara în care am asistat la reprezentația consemnată lapidar în aceste rânduri nu a izbutit să rezolve carențele evidente ale montării.
• O poveste cu un om singur de Nicolae Prelipceanu sursa: Viața Românească
  Un spectacol de la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti ne pune o problemă gravă, pe care o avem şi noi, cei ieşiţi din comunism, chiar dacă n-o ştim. Păpuşarul din piesa cu acelaşi titlu a lui Gilles Segal este un evreu care se ascunde la cinci ani după terminarea războiului, de teamă să nu fie prins de nazişti şi dus într-un lagăr. A evadat dintr-un asemenea lagăr, împreună cu un prieten al său, şi se teme de moarte să mai ajungă o dată acolo. A închiriat o cameră de la o nemţoaică, se află în Germania, şi refuză să o creadă pe aceasta când îi spune, în fiecare zi, atunci când îi aduce cumpărăturile, că nu mai sunt nazişti, că Germania e ocupată de aliaţi, că nu mai e nici un pericol pentru el. Refuză ziarele, pentru că ziarele mint, refuză să-i creadă şi pe cei trei inşi pe care proprietăreasa îi aduce ca să-l convingă, un ofiţer rus, unul american şi un vânător de nazişti. Samuel Finkelbaum e un artist,
  Citeste tot pe Viața Românească
• Păpuşarul, un avertisment la erupţia extremismului de Doina Papp sursa: Revista 22
  Regizorul Alexander Hausvater vorbeşte despre noua sa montare de la Teatrul Evreiesc din Bucureşti ca despre un avertisment la adresa atitudinilor extremiste, tot mai prezente în lumea contemporană. Şi ameninţătoare. Piesa lui Gilles Segal, Păpuşarul, este însă şi o frumoasă metaforă despre puterea artei de a susţine supravieţuirea umană, iar într-un plan suprapus, o blasfemică punere în discuţie a credinţei în Dumnezeu. Samuel Finkelbaum, un păpuşar din Łódź încarcerat în lagărul de la Birkenau, evadează, dar refuză să iasă din recluziunea sa impusă din mansarda berlineză, unde stă ascuns cinci ani după terminarea războiului. Aici îşi pune el marile întrebări ale vieţii, inclusiv aceea despre existenţa lui Dumnezeu, şi tot aici recreează şi retrăieşte în imaginaţie trecutul său de păpuşar. Acest univers ficţionar îi e suficient. În el îşi regăseşte familia, trupa, personajele interpretate refuzând să revină la
  Citeste tot pe Revista 22
• Păpușile durerii de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  Nu v-ați fi așteptat de la Alexander Hausvater la un spectacol aproape clasic, care să aducă în prim plan actorul. Nu v-ați fi așteptat ca ritmurile sale să nu vă sune energic și obsedant în urechi, interpreții să nu-și pună în valoare întreaga capacitate pulmonară, fumul des să nu vă împrejmuiască din toate părțile iar montarea să nu aibă nici măcar ceva zărghit. Pentru fanii lui, cumințenia asta de spectacol e aproape alertantă. Nu v-ați fi așteptat nici ca Holocaustul, subiect pe care Alexander Hausvater l-a mai tratat într-o montare cu totul memorabilă, Canibalii, de la Teatrul „Radu Stanca” Sibiu, potențînd atunci tragismul prin accente comice, demitizante, să-l tenteze din nou pe regizor. Ei, bine, minunea se produce prin Păpușarul, de Gilles Segal, de la Teatrul Evreiesc de Stat. Iar regizorul scurtcircuitează - deloc rar -, așteptările publicului ori de cîte ori își schimbă stilul respingînd cu obstinație rețetele.
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• PAPUSARUL - Teatrul Evreiesc de Stat de Ileana Lucaciu sursa: http://ileanalucaciu.blogspot.com/2010/04/papusarul-teatrul-evreiesc-de-stat.html
  Spectator
  
  vineri, 30 aprilie 2010
  “PĂPUȘARUL” – TEATRUL EVREIESC DE STAT
  
  UN EXPERIMENT CĂZNIT PE O TEMĂ GRAVĂ A ISTORIEI
  
  O rană a istoriei rămâne Holocaustul care este și tema piesei lui Gilles Segal, dramaturg francez, regizor și actor de teatru și film. Scrierea urmărește impresionant un caz, în aparență particular. Samuel Finkelbaum este un evreu, actor păpușar din Lodz, trimis de naziști în timpul celui de al doilea război mondial în lăgărul de exterminare de la Birkenau, de unde evadează. Se ascunde într-o casă din Berlin și după cinci ani de la sfârșitul războiului trăiește autoclaustrat fantasmele trecutului. Teatral piesa este ofertantă și poate răscoli emoționant chiar și pe cei care au puține cunoștințe despre acel moment dramatic al istoriei. Alegerea repertorială a Teatrului Evreiesc de Stat rămâne demnă de stimă. Înfăptuirea spectacolului este însă, discutabilă.
  
  Regizorul Alexander Hausvater optează
  Citeste tot pe http://ileanalucaciu.blogspot.com/2010/04/papusarul-teatrul-evreiesc-de-stat.html
• PAPUSARUL - Teatrul Evreiesc de Stat de Ileana Lucaciu sursa:
  UN EXPERIMENT CĂZNIT PE O TEMĂ GRAVĂ A ISTORIEI
  
  O rană a istoriei rămâne Holocaustul care este și tema piesei lui Gilles Segal, dramaturg francez, regizor și actor de teatru și film. Scrierea urmărește impresionant un caz, în aparență particular. Samuel Finkelbaum este un evreu, actor păpușar din Lodz, trimis de naziști în timpul celui de al doilea război mondial în lăgărul de exterminare de la Birkenau, de unde evadează. Se ascunde într-o casă din Berlin și după cinci ani de la sfârșitul războiului trăiește autoclaustrat fantasmele trecutului. Teatral piesa este ofertantă și poate răscoli emoționant chiar și pe cei care au puține cunoștințe despre acel moment dramatic al istoriei. Alegerea repertorială a Teatrului Evreiesc de Stat rămâne demnă de stimă. Înfăptuirea spectacolului este însă, discutabilă.
  
  Regizorul Alexander Hausvater optează pentru medoda la modă de plasare a spectatorilor pe scenă, cu intenția poate de a îi
  Citeste tot pe
• Holocaustul din dormitorul unui păpuşar de Dan Boicea sursa: Adevărul
  Spectacolul „Păpuşarul“, de la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, are primele reprezentaţii sâmbătă şi duminică, de la ora 19.00.Pornind de la textul lui Gilles Segal, regizorul Alexander Hausvater pune o întrebare dificilă: cum mai poţi crede în Dumnezeu după Holocaust?
  Samuel Finkelbaum, un păpuşar polonez din Lodz, evadează din lagărul de concentrare de la Birkenau şi se refugiază la ultimul etaj al unei clădiri din capitala Germaniei. Reuşeşte s-o convingă pe proprietăreasa germană să-i tăinuiască prezenţa, până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Deşi regimul nazist este răsturnat, iar Berlinul se află sub control ruso-american, păpuşarul rămâne încă cinci ani în camera lui, izolat perfect de lumea din exterior, refuzând să creadă că războiul s-a terminat.
  În noua lui închisoare, el evadează cu ajutorul imaginaţiei, pregătind un spectacol de teatru de păpuşi în care îşi povesteşte viaţa.
  Citeste tot pe Adevărul