editeaza

• 1
• 2

• Polemica modernității sau polifonia egoului de Nona Rapotan sursa: BookHub
  Planeta, Europa, România, familia, cuplul, individul. În mod normal, dacă vorbim de o evoluție a civilizației ar trebui ordinea inversă. Numai că individul devine invizibil în societatea contemporană, de aici și jocul de cuvinte din titlu, dar și cel cu planurile din întreg spectacolul. Leta Popescu (regizoarea) nu le-a suprapus, a ales separarea lor clară, delimitată spațial și la nivel de limbaj scenic folosit. Mijloacele au rămas aceleași, câteva dintre ele neschimbându-și poziția de-a lungul reprezentației; permutarea celorlalte în scenă (atenție, vorbim inclusiv de trupul actorului ca fiind cel mai important mijloc scenic) facilitează glisarea de pe un palier al in/evoluției pe altul.
  Ca întreg, spectacolul este o continuă demitizare, deconstrucție de prejudecăți și stereotipuri, dar și o ironie fină vizavi de sursele conflictului interetnic specific locului (a se înțelege Cluj, nu neapărat și Transilvania). Vorbim de o montare a Teatrului
  Citeste tot pe BookHub
• Pe jumătate …. de Nona Rapotan sursa: BookHub
  Toți actorii și toți regizorii își doresc în portofoliu spectacole longevive, care să aibă sute de reprezentații; sunt invidiați până la stadiul de ură cei care se pot lăuda cu o asemenea performanță. Sunt rare spectacolele care se joacă cu casa închisă ani de zile în România de după 1989 (altfel stau lucrurile peste hotare), dar nu pentru că oamenii nu mai merg la teatru ca pe vremuri (de această dată chiar nu putem invoca acest motiv), ci pentru că spectacolele devin perimate mult prea devreme. Sunt multe de spus despre cauzele fenomenului, nu e locul aici, altceva e de reținut acum – Pe jumătate cântec, așa cum se joacă acum la Teatrul Odeon, este un spectacol deja perimat.
  Cu un text foarte asemănător cu cel scris de Alina Nelega pentru „Amalia respiră adânc”, Pe jumătate cântec trebuia să cucerească din start prin ingeniozitate regizorală și calitatea jocului actriței. Numai că ce-am urmărit eu într-o seară de februarie a lui
  Citeste tot pe BookHub
• O demonstrație de talent de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Mai tânăra actriță Anda Saltelechi curajos se prezintă într-un one woman show, un recital amplu, exemplar pentru demonstrarea talentului complex pe care îl deține, “Pe jumătate cântec” – text și regie Crista Bilciu. Textul este conceput cu pricepere, ofertant pentru a servi interpreta care povestește viața personajului Francesca de la 5 ani (!!) până la 33 de ani; Francesca va trece prin etapele maturizării într-o viață nefericită în care idealul de a fi cântăreață nu s-a împlinit. Crista Bilciu construiește inspirat această poveste, cu excepția soluției finale, prin situații și replici cu substrat încărcat de emoție și suspans. Monologul este provocator pentru orce actriță, dar și foarte dificil de interpretat.
  Anda Saltelechi asimilează inteligent și impresionant etapele monologului, se transpune flexibil și surprinzător în vârstele personajului și trece cu ușurință chiar și peste unele dificultăți ale regiei.
  Citeste tot pe Spectator