editeaza

• Corpul femeii ca teren de ocupaţie de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  În 2012, un grup de parlamentari de dreapta (PDL) propuneau spre dezbatere publică o lege care condiţiona accesul femeilor la întreruperea voluntară de sarcină de participarea la o sesiune de consiliere psihologică (această consiliere fiind deja disponibilă, la cerere, prin legea privind drepturile pacienţilor). „Împachetată“ ca o iniţiativă născută din grija pentru femei şi demografie, propunerea legislativă cuprindea, în nota de fundamentare, afirmaţii despre „dreptul la viaţă“ al embrionului, iar certificatul de consiliere care urma să fie semnat de femeia însărcinată cuprindea formularea: „Am fost informată că avortul înseamnă încetarea unei vieţi, deoarece fătul este o fiinţă umană vie chiar din momentul concepţiei“. Altfel spus, viitoarea lege (susţinută de o pleiadă de organizaţii antiavort, de la Alianţa Familiilor din România la Fundaţia „Arsenie Boca“) pleca de la premisa că embrionul în sine este o
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Despre natura corectă a lucrurilor de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  În 2012, apare o propunere legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină. Actul normativ prevedea informarea femeilor în legătură cu riscurile şi consecinţele avortului şi consilierea lor psihologică (dat fiind faptul că avortul este o traumă). La o privire atentă, prevederile legii restricţionau dreptul femeii asupra propriului corp (prin obligativitatea consilierii, care includea un timp de reflecţie şi un aviz din partea consilierului, ceea ce condiţiona nejustificat o decizie personală şi întîrzia actul medical, putînd chiar să îl facă inadecvat) şi utilizau mijloace de „informare“ manipulative (prezentarea filmelor şi fotografiilor embrionului sau obligativitatea semnării unui act prin care femeia declară că hotărîrea ei „înseamnă încetarea unei vieţi“, ambele menite să pună pacienta într-o situaţie traumatizantă emoţional). Dezbaterile în presă şi revolta
  Citeste tot pe Dilema veche