editeaza

• Teatrul formelor noi de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Nu vom şti niciodată cum sfârşeşte piesa lui Treplev fiindcă nici el, nici Cehov nu au vrut să ne-o spună. Nu ştim foarte bine nici ce înseamnă cu adevărat „teatrul formelor noi” despre care vorbeşte cu atâta exaltare şi care îi provoacă atâtea decepţii, umiliri şi disperări lui Konstantin Gavrilovici.
  În ceea ce e prezentat drept un „spectacol-laborator” doar „condus” nu regizat de Antoaneta Cojocaru, jucat la Studio Space de la Teatrul „Bulandra”, zece actori plus un muzician (Adrian- George Popescu) căruia i-a fost încredinţat şi rolul Pescăruşului, nescris de Cehov, şi un scenograf (Mihai Păcurar) încearcă să afle şi să ne împărtăşească şi nouă respectivul răspuns. Unul, desigur, posibil, la fel de posibil ca multe altele şi care, fără a fi nici pe departe perfect, mi se pare unul plauzibil. Au făcut-o, de fapt, acum aproape un an, în 2013, dar prin cine ştie ce întâmplare, dar şi din cauza statutului meu de
  Citeste tot pe Adevărul
• “Pescăruşul” sau zborul înalt al unui spectacol-experiment de Loreta Popa sursa: Jurnalul
  Clipa de miracol numită zbor se poate repeta. Depinde de noi, dar şi de ceilalţi. Miracolul acesta al zborului îl dorim mereu, dureros de intens. Orice am face, orice am fi, nu ne poate da nimeni ceea ce suntem acolo sus, pentru câteva clipe sau ore. Iubim acea contopire cu universul ce pare că nu e al nostru şi nu întotdeauna ne acceptă. Zborul poate fi o stare sufletească, sau poate o iluzie, şi uneori o pasiune omenească pe care o simţim în întunericul unei săli de spectacol, în zbuciumul destinelor de pe scenă. Pentru câteva ore eşti într-un tunel al timpului, iar când luminile se aprind în sală aplauzi sau nu, zâmbeşti sau nu, te ruşinezi că umanitatea-ţi iese la suprafaţă sau nu, îţi ştergi pe furiş o lacrimă sau nu. Şi încet, încet aterizezi. Am văzut toate acestea în timpul şi la finalul unui spectacol-experiment cu piesa “Pescăruşul” de Anton Pavlovici Cehov la Teatrul Bulandra, la sfârşitul lui martie, când nu mai era loc
  Citeste tot pe Jurnalul
• Pescărușul – fotografie de grup de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Motto: „…Eu cred că teatrul, cel puțin teatrul contemporan, e marcat de rutină și de prejudecată. Mie unul îmi vine să o iau la goană de câte ori în fața mea se ridică cortina și acolo, în decorul din spațiul scenei, încadrat de cei trei pereți, artiști mari, adevărați, «preoți ai artei sfinte» se străduiesc să ne arate cum mănâncă, cum beau, cum umblă, cum se îmbracă semenii noștri, să transmită un sens moral, încercând o morală mică- micuță, ceva care să fie de folos oamenilor… și când ei fac acest lucru (…) mie imi vine să fug exact ca Maupassant din fața turnului Eiffel, care i se părea că-i strivește mintea.” (Constantin Gavrilovici Treplev în Pescărușul, traducerea Elisabeta Pop).
  Pe o hartă a teatrului românesc de azi se pot vedea cel puțin trei montări cu piesa scrisă de Cehov în 1895 și transformată de Stanislavski într-un succes după ce o primă montare fusese un eșec dureros. Povestea piesei lui A.P.
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Despre „forme noi” și alți demoni… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Există în acest moment o bătălie puternică pentru „forme noi” în teatrul românesc. Cuvintele lui Treplev – „Trebuie căutate forme noi. Și, dacă aceste forme noi nu sunt, mai bine să nu mai fie nimic” – răsună tot mai vehement în diverse tipuri de discurs. Răsună mai ales în discursurile celor care sunt departe de a propune cu adevărat forme noi și pentru care căutările se opresc, de cele mai multe ori, într-adevăr, doar la nivelul formei.
  Într-un an în care Yury Kordonski pune în scenă „Pescărușul” la Teatrul German de Stat din Timișoara, iar Claudiu Goga, deși fără umor, îl montează exact la Teatrul de Comedie din București, cu două vedete de televiziune în rolurile principale (care-s departe de a căuta forme noi), la Studio Space de la Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, spațiu ofertant, construit special pentru experiment, actrița Antoaneta Cojocaru vine cu un „spectacol-laborator” pornind de la textul lui Cehov.
  Citeste tot pe Yorick
• Erzaţ de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  "Scriu o piesă piesă pe care probabil nu o voi termina până la sfârşitul lui noiembrie. O scriu nu fără plăcere, deși mă tem de convențiile scenei. E o comedie, există trei roluri pentru femei, șase pentru bărbați, patru acte, peisaje (priveliștea unui lac), o mulțime de conversații despre literatură, puțină acțiune, multă iubire" (Anton Pavlovici Cehov despre "Pescăruşul").
  "Pescăruşul" nostru vorbeşte despre condiţia fără drept de apel a individului într-o societate împarţită între "învingători" şi "învinşi", despre iubire, ca fundament al existenţei, despre fractura dintre lumea dinlăuntru şi cea de dinafară, despre lupta interioară a individului pentru a rezista. (...) Este un spectacol despre adevărul acestui moment, şi tocmai acest lucru cred că dăruieşte speranţă. (Antoaneta Cojocaru coordonatorul spectacolului-laborator "Pescăruşul" de la Teatrul Bulandra).
  Cam asta ar fi, în chip declarativ, ce şi-au propus autorul
  Citeste tot pe Port.ro
• Un nou spectacol-laborator condus de Antoaneta Cojocaru, după Cehov. de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  "«Pescăruşul» nostru vorbeşte despre condiţia fără drept de apel a individului într-o societate împărţită între «învingători» şi «învinşi», despre iubire, ca fundament al existenţei, despre fractura dintre lumea dinlăuntru şi cea de dinafară, despre lupta interioară a individului pentru a rezista. Prezentat într-o manieră actuală, dinamică şi performantă, cu muzică live originală, momente de fizicalitate, teatru puternic realist psihologic, «Pescăruşul» este un spectacol despre adevărul acestui moment şi tocmai acest lucru cred că dăruieşte speranţă. O întâlnire extrem de rară între generaţii, stiluri şi experienţe diferite, distribuţia spectacolului este alcătuită din actori din majoritatea teatrelor bucureştene. Sunt recunoscătoare pentru generozitatea şi talentul colegilor mei, pentru dragostea lor de teatru, pentru înţelegerea lor că împreună putem schimba ceva. Acest an ne-a făcut să devenim o familie şi recomand
  Citeste tot pe Cotidianul
• Preview la o metaforă a zborului: Pescărușul, Laboratorul de Noapte de Gina Șerbănescu sursa: Art Act Magazine
  Resorturi inedite ale universului cehovian
  Spectacolul Pescăruşul îşi propune să continue seria deschisă cu spectacolul Arlechino Moare? în cadrul Laboratorului de Noapte la Teatrul Bulandra. Proiectul a apărut la iniţiativa actriţei Antoaneta Cojocaru, fiind susţinut de directorul Teatrului Bulandra, Alexandru Darie.
  Laboratorul de Noapte – o premieră în mediul artistic din România- este expresia nevoii contextului teatral românesc de a se regândi, de a se deschide către noi forme de expresie, de a se adresa unui public care să îşi diversifice modalităţile de percepere autentică a actelor culturale, de a stimula interdisciplinaritatea ca factor de evoluţie al artei teatrale. Prin spectacolul Pescăruşul, iniţiatorii Laboratorului de Noapte au ca obiectiv iniţierea unei arheologii speciale în universul cehovian, prin utilizarea unor forme de artă conexe în vederea evidenţierii mesajului autentic conţinut de creaţia dramaturgului rus.
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• După spectacol mergeți la… duș! de Ileana lucaciu sursa: Spectator
  Teatrul “Bulandra” este cunoscut prin cele două săli de spectacol ale sale – “Liviu Ciulei” ( str.Izvor) și “Toma Caragiu” (Grădina Icoanei) care prin exploatarea lor de către regizori memorabili ca Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, David Esring și astăzi de Yuri Kordonski sau Alexandru Darie, au construit “cărămidă” cu “cărămidă”, spectacol cu spectacol, prestigiul său, mirajul publicului și al actorilor față de această instituție culturală. Cu gândul la ziua de mâine și la evoluția spre noutate a teatrului, conducerea sa a conceput cu eforturi “Laboratorul de Noapte”, dedicat experimentului și în special, tinerilor creatori. A dotat “Laboratorul de Noapte” cu două săli, cu spații neconvenționale, una la etajul sălii “Liviu Ciulei”, mai modestă ca ofertă de joc și alta în apropierea sălii “Toma Caragiu”, mai amplă, cu dificultăți însă, de urcare la ea pentru cei cu dizabilități. De curând,
  Citeste tot pe Spectator