Oare de ce se ascunde Medvedenko sub gradene? Să vadă pe furiş cine vine la reprezentaţia de seară, pe malul lacului? Nicidecum, el este un om complexat, îngrozit, un sibilinic care ar trebui să fie modelul şcolarilor, ca învăţător al satului, unul dintre intelectualii de vază al comunităţii. Dar se retrage, se fereşte de lume, nu se manifestă public. Devine din proprie voinţă robul dragostei ce o nutreşte pentru Maşa. Departe de lumea dezlănţuită, de zgomotul marilor oraşe, sentimentele îi pot fi ancore de supravieţuire. Pe Maşa şi-ar dori-o drept tovarăşă de viaţă, însă alegerea nu este tocmai soluţia optimă. Resemnat, îşi acceptă viitorul sumbru, nefericit. E incapabil să opteze altfel. O urmăreşte cu ardoare aproape maladivă, însă aceasta îl ia în zeflemea, îl sfidează, nu se preocupă nici de propriul ei copil, darămite de tatăl acestuia. Maşa nu poartă negru pentru că-şi poartă doliul vieţii sale, fiindcă e nefericită.
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
