editeaza

• 1
• 2

• Back to black: Pescărușul revizitat de Daniela Firescu sursa: Revista Ramuri
  „Arta de a scrie este arta de a observa. Mare parte din literatura secolului XX, începând cu Cehov, înseamnă să povesteşti ce se întâmplă când nu se întâmplă nimic”, spunea Luis Landero, romancier spaniol de referinţă, profesor la Şcoala de Arte Dramatice din Madrid. Versiunea Pescăruşului cehovian propusă de Yannis Paraskevopoulos comprimă introducerea şi spaţiul, transferă acţiunea în avanscenă, unde personaje secundare, doctorul Dorn şi Iakov (Adrian Andone şi Cătălin Vieru, cu subtile treceri dintr-un personaj în altul) dau glas unor multiple partituri, rostesc didascaliile, activează audienţa, anunţă „spectacolul”. Apropierea şi integrarea publicului devin şi mai evidente prin extinderea spaţiului scenografic, intrarea actorilor în zona spectatorilor, spectatori la rândul lor la „teatrul” imaginat de Kostea. Spectacolul lui Treplev desfăşoară o „polifonie informaţională” (definiţie dată de Roland Barthes teatrului),
  Citeste tot pe Revista Ramuri
• Filmul Pescăruşului de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Din cale afară de enigmatică Pescăruşul, prima piesă cu adevărat cehoviană sau cel puţin socotită a fi astfel de exegeţi, din creaţia lui Anton Pavlovici.
  Nu doar că, aşa după cum au spus-o şi alţi comentatori şi cum am repetat-o şi eu adesea în cronici, nu vom şti niciodată cum se va sfârşi piesa lui Treplev. Ci, pe măsură ce exegeza scenică a scrierii evoluează, ne e din ce în ce mai greu să spunem unde, în care personaj anume, se concentrează preponderent vocea autorului. Cine este alter-ego- ul lui. Din ce în ce mai puţine montări îl acreditează în această condiţie pe Treplev, entuziastul „formelor noi”. Cu atât mai puţin cu cât, în ultima parte a piesei, Treplev, aflat în continuare în relaţie antagonică cu Trigorin, ajunge –culmea!- să afirme, precum acesta, că diferenţa dintre vechi şi nou e, la urma urmei, una fără importanţă. Sigur, am putea crede, şi nu fără temei, că „dublul lui Cehov” din Pescăruşul ar
  Citeste tot pe Adevărul
• CUCERITOR DE ACTUALĂ ILUSTRAȚIE TEATRALĂ de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  În ultima perioadă, Cehov atrage insistent regizorii în dorința de a arăta cât este de actual dramaturgul. Unii reușesc, alții nu, în special cei care îl i-au drept pretext pe Cehov pentru viziunea lor teatrală. După câțiva “pescăruși” cu aripile frânte pe diverse scene, “Pescărușul” Naționalului craiovean surprinde și atrage atenție prin inventiva sa ilustrare care nu știrbește prin nimic intențiile acestei valori a dramaturgiei universale.
  Regizorul grec Yiannis Paraskevopoulos este autorul acestui spectacol reușit ca inovație teatrală, dirijorul care a reunit în jurul său o echipă admirabilă, actori și scenograf. În 2006, acest regizor de marcă europeană, se remarcă la Craiova prin spectacolul original și impresionant, “Medeea” de Euripide și cu încredere în colectiv mai pune în scenă “Romeo și Julieta” de Shakespeare și “Lysistrata” de Aristofan. Acum, Yiannis Paraskevopoulos își dorește și reușește să
  Citeste tot pe Spectator
• „Pescărușul”, la Teatrul Naţional din Craiova. Un spectacol proaspăt și viu de Monica Andrei sursa: Ziarul Metropolis
  Finalul acestui an a adus la Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, la sala „Amza Pellea”, „Pescăruşul”, de A. P. Cehov, în regia lui Yiannis Paraskevopoulos. Un spectacol proaspăt şi viu, ce merită văzut şi promovat în toate festivalurile.
  Până când paharul de şampanie l-a expediat eternităţii, la doar 44 de ani, Anton Pavlovici Cehov a creat personaje care par nişte umbre, fără detalii ce atrag atenţia. A absolvit cursurile Facultății de Medicină, s-a specializat în chirurgie, obținând și un “brevet de invenție pentru combaterea maladiilor covârșitoare”. N-a profesat. S-a apucat de scris cam pe la finalul liceului – schițe, nuvele și teatru. Devine cunoscut, are succes, şi face atât de mulți bani din ceea ce publică încât își permite să cumpere o moșie lângă Moscova și chiar să-şi întreţină familia din banii câştigaţi.
  Citisem undeva, cum, la finalul “Banchetului”, Socrate vrea să-şi convingă auditoriul să
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Proba Pescărușului de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  Aflat la a patra montare la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ (după Romeo şi Julieta, Medeea şi Lysistrata), regizorul grec Yiannis Paraskevopoulos a mers tot pe formula recitirii unui mare clasic şi a pus în scenă Pescăruşul de Cehov. Povestea bine-ştiută din Pescăruşul este înrămată într-un cadru metatextual, în care doi povestitori/regizori (Adrian Andone şi Cătălin Vieru, care şi-au construit excelent dublul rol), apelînd la numeroase stop-cadre, pentru a imprima dinamism unei înaintări altminteri lente în acţiune, explică, de fapt, felul în care se construiesc relaţiile între personaje şi îşi asumă chiar ei, pe alocuri, rolul acestora, spunînd sau repetînd replicile acestora. Primul sfert al spectacolului se joacă în avanscenă, cu cortina căzută, pentru a sugera nivelul metadiscursiv în care regizorul îşi plasează personajele. Un incipit excelent, pe o formulă care ar fi meritat menţinută pe parcursul spectacolului,
  Citeste tot pe Observator Cultural