Nu mi se pare deloc de mirare că la o distanţă de ceva mai mult de doi ani de la înscenarea la Naţionalul clujean a celebrei Slugă la doi stăpâni, regizoarea Mona Chirilă revine, de această dată într-un spectacol cu Piaţeta montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, asupra literaturii dramatice a lui Carlo Goldoni. O face, cred, în primul rând dintr-un motiv de ordin cultural ce ţine de misiunea de a cerceta cele mai intime şi profunde resorturi ale creativităţii şi devenirii teatrale, misiune pe care şi-o asumă orice regizor autentic. Iar Mona Chirilă este un astfel de director de scenă. Un regizor autentic nu lucrează cu prefabricate de gândire şi ocoleşte locurile comune. Or, manualele tradiţionale de istorie a teatrului universal se grăbesc să-l proclame pe Carlo Goldoni drept reformatorul comediei, cel ce a ridicat comedia iatliană la punctul ei valoric cel mai înalt, certificând ruptura de comedia dell'arte care, în goana după efecte
Citeste tot pe
RevistaFamilia
