editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Teatrul românesc în fața națiunii (II) de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna
  M-am amuzat copios – deşi cu o umbră de îngrijorare – la poimâine, alaltăieri de Gianina Cărbunariu (Teatrul Mic din Bucureşti), remarcând cum autoarea îşi ratează ca regizor propriul text. E o performanţă, să recunoaştem. Probabil că toţi dramaturgii montaţi de regizoare s-ar fi simţit răzbunaţi
  acum, căci dramaturgii se plâng în genere de barbaria directorilor de scenă. Textul Gianinei Cărbunariu e modular, secvenţele sale cu inflexiuni post-absurde şi post-apocaliptice consumându-se într-un viitor incert, în care oamenii sunt nişte mutanţi biotehnici. Marota supravieţuirii – sau cât-mai-mult-vieţuirii, dacă vreţi, apare în fiecare moment. Obsesiile sociale sunt aceleaşi ca şi acum – luptăm împotriva fumatului, pentru vegetarianism, dezbatem inseminarea artificială –, dar şi neputinţele omenirii sunt aceleaşi. Vorbim despre orice, doar despre noi nu. Şi ne regăsim la un moment dat regretând nostalgic toate gadgeturile ce
  Citeste tot pe Revista Tribuna
• Cronică de teatru - poimåine alaltăieri de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out
  Cum vom arăta peste 10, 20 sau 50 de ani? Cât de grotescă este lumea în care trăim acum şi cât de grotescă va fi cea de peste 10, 20 sau 50 de ani? Ce noi dependenţe ne va crea ultimul răgnet tehnologic de peste o lună sau de peste 10, 20 sau 50 de ani? Cum reacţionează omul în faţa acestor lucruri? De fapt, nu omul, ci fiecare individ în parte.
  Pe Gianina Cărbunariu, autoarea şi regizoarea spectacolului “poimâine alaltăieri”, o interesează un exerciţiu de imaginaţie individual. Nu expune o viziune anume, ci încearcă să dea un răspuns prin selectarea câtorva posibilităţi. În acest spectacol, rinocerizarea lui Ionesco se transformă în robotizare, dar efectul este acelaşi. Dacă textual, Gianina Cărbunariu nu urmăreşte să dea un răspuns, prezentând ironic câteva scene aproape apocaliptice, vizual oferă imagini şocante.
  Scenografia (Andu Dumitrescu şi Andrei Dinu) şi costumele (Andrei Dinu) completează această imagine.
  Citeste tot pe Time Out
• Portretul omenirii din viitor de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Locul. Teatrul Mic din București, care în ultimii câțiva ani mai respiră numai prin Teatrul Foarte Mic, una dintre cele două săli ale sale care ieșise din circuitul teatral înainte să fie reanimată complet de lecturile și producțiile cu piese noi, majoritatea ajunse aici prin programul dramAcum. Cel mai nou spectacol al Gianinei Cărbunariu, care a contribuit și ea, ca membru al dramAcum, la reanimarea Teatrului Foarte Mic a ajuns pe scena Teatrului Mic dintr-o întâmplare legată de apropiata intrare în renovare a celeilalte săli, care are deja un public al său interesat de noua dramaturgie.
  Călătoria. Am povestit deja săptămâna trecută despre ”aventura” de a străbate Calea Victoriei. E nevoie de ea și pentru a ajunge la Teatrul Mic, în locul numit pe vremuri Sărindar. Loc mitic al teatrului românesc, unde în anii 80, spune legenda, se stătea la cozi nesfârșite pentru bilete la teatru. Același loc în care în zilele Revoluției,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Ucideţi fumătorii! - Poimîine alaltăieri de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Statele Unite ale Americii, 2009, o firmă ca toate celelalte: pe nici un un birou nu mai poate exista decît un coş de metal pentru obiectele de papetărie aprobate anterior de conducere, iar angajaţilor nu li se mai permite să aibă în raza vizuală obiecte personale, cum ar fi căni de cafea sau fotografii de familie, care i-ar putea face să piardă din eficacitate. Tot pentru creşterea eficienţei, salariaţii unei alte firme nu mai au voie să folosească funcţia de „Reply All“ a mailului.
  Finlanda, 2009: după ce o firmă concurentă a prezentat la o expoziţie un produs utilizînd tehnologie pe care Nokia abia o pusese în producţie, compania a propus o lege (şi face presiuni pentru adoptarea ei) prin care să supravegheze ce trimit angajaţii ei pe mail şi către cine, chiar fără suspiciunea unui furt de informaţii, inclusiv să ceară date despre angajaţi administratorilor de biblioteci, cămine studenţeşti, universităţi şi blocuri de apartamente cu
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Înapoi în viitor de Dan Boicea sursa: Adevărul
  Spectacolul „poimâine alaltăieri“, de la Teatrul Mic din Bucureşti, este o evadare într-un viitor care s-ar putea să nu ne convină. Peste 50 de ani vom trăi într-un întuneric aproape ininteligibil, privaţi de multe plăceri carnale (categorie cu spectru larg, care include chiar şi consumul de carne).
  Am fost învinşi, copleşiţi numeric de: încălzirea globală, artificializarea vieţii, hipertrofierea consumului. În viitor, lucrurile s-au lămurit. Bolile convenţionale şi-au încetat existenţa, dar s-au născut altele care s-au adaptat noului spaţiu antiseptic şi care lovesc la fel de insidios. Construit din patru tablouri independente, spectacolul „poimâine alaltăieri” este un slide-show necruţător şi ironic al noii abrutizări.
  Gianina Cărbunariu pune la dospit teme majore ale actualităţii, prezente mai mult în „to do list-ul“ ONG-urilor şi mai puţin pe agenda politică a marilor puteri: campania împotriva fumatului, topirea
  Citeste tot pe Adevărul
• Când porcul e specie protejată de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Gianina Carbunariu, unul din cei mai originali si inovatori regizori ai teatrului romanesc contemporan, creeaza in "poimaine alaltaieri" o posibila imagine a unui viitor nu foarte indepartat.
  Ar putea exista o vreme cand iPod-urile si CD-urile vor fi niste inventii demult uitate si inutile. Atunci, femeile ar putea sa se ingrijeasca de cariera si la 70, sau la 100 de ani sa fie date in grija unui copil de 4 ani. Ar putea exista o vreme cand toate campaniile anti-fumat isi vor face, in sfarsit, efectul si lumea va fi eliberata de tigari. Pentru viciul lor, refractarii vor fi urmariti si ucisi de "Armata Plamanilor Verzi". Ar putea veni un timp cand organismele de protectie a animalelor vor fi inutile pentru ca toata lumea va fi vegetariana, porcul va fi o specie pe cale de disparitie si chiar retetele dupa care se gatea odata carnea vor fi demult uitate. Ar putea veni un timp cand oamenii vor fi legati direct la calculator, iar corporatiile nu vor avea de ce sa se teama de
  Citeste tot pe România Liberă