Dramaturgia (contemporana) romaneasca si ponderea ei pe scenele nationale - iata un cal de bataie al dezbaterilor critice si lamentatiilor auctoriale prezente, trecute si viitoare. Fireste, niciodata nu vor fi jucate suficiente piese a caror unica insusire este aceea ca nu au nevoie de traducere (desi...). Fireste, intotdeauna se vor gasi (macar) doi-trei autori bantuiti de convingerea ca regizorii si directorii de teatru ii prigonesc personal - si, evident, fara motiv.
Fireste, intotdeauna va exista (macar) un critic dispus sa se prefaca a-i crede.
Realitatea este ca, la cat de modesta e oferta dramaturgica actuala, in repertorii figureaza prea destule titluri romanesti. Sunt perfect constienta de gravitatea afirmatiei, stiu ca felurite persoane facand parte din categoriile amintite mai sus vor frisona de indignare citind-o, dar cred ca a venit vremea ca dramaturgul national sa nu mai fie mangaiat pe cap ca un copil netot, incapabil sa tina pasul la scoala cu ceilalti elevi si
Citeste tot pe
Ziarul de duminică
