editeaza

• Ura la oameni de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Spectacolele ce urmăresc relaţia con­troversată dintre maghiari şi români, cu tentă umoristică şi substrat serios sau care discută istoria recentă într-o manieră aproape documentară nu îi sunt străine lui Ándi Gherghe, mai ales atunci când lucrează cu un scenarist la fel de preocupat de aceste aspecte. În cazul de faţă, pe ultima miză menţionată se insistă cel mai mult.
  Poveste din Transilvania decupează o fâşie consistentă din trecutul nostru recent, cu accent pe generaţia formată din cei ce erau copii la revoluţie, suficient de mici încât să nu îşi dea seama de ceea ce se întâmplă, suficient de mari încât să fie marcaţi de trauma comunismului, alături de părinţii lor încărcaţi de un trecut puţin mai conştient, mai îndelungat şi mai bogat în evenimente legate de această chestiune. Dra­maturgul şi regizorul plasează povestea în mod strict în ceea ce priveşte limitele spaţio-temporale, dar şi umane (oraşul Târgu-Mureş,
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• What’s the Point cu Transilvania la Punct de Oana Cristea Grigorescu sursa: Observator Cultural
  Cinci reprezentații unice la București unesc cinci puncte geografice din Transilvania într-un imaginar circuit al teatrului nou: de două ori Cluj (orașul cu cele mai multe teatre independente după București), o dată Tîrgu Mureș, apoi Oradea și Baia Mare. Spectacolele vin din teatre independente și sînt expresia dinamicii naționale accelerate a mișcării teatrale independente din ultimii ani. Putem include aici și spectacolul Plex, care, înainte să fi fost preluat de Teatrul Municipal Baia Mare, a fost produs în mediul independent. Oradea, Cluj, Tîrgu Mureș și Baia Mare formează harta subiectivă pe care ne-o propune regizorul Andrei Măjeri, în calitate de selecționer al spectacolelor invitate în
  cursul lunii februarie la Teatrul Point București. Inițiativa hub-ului cultural Point de a comisiona unui regizor din generația tînără rolul de curator al programului teatrelor invitate e salutară prin coerența selecției, dictată de opțiunea asumată
  Citeste tot pe Observator Cultural
• „Povestea mea? Povestea ta!” de Cristina Rusiecki sursa: b-critic.ro
  Un securist te-a anchetat și te-a băgat în pușcărie cînd fetița ta avea doi ani. Pentru că ai scris o poveste pentru copii! Ți-a bătut nevasta și a silit-o să divorțeze. Cînd te-ai întors de la închisoare, fetița nu te-a mai recunoscut. Nu uiți niciodată că ți-a spus „nene” în loc de „tată”. Ei bine, imaginează-ți că ești în cazul acesta. Care sînt șansele să-l ierți pe torționar? Vei putea conviețui cu el? Bun, să zicem că rațional și uman îl ierți. Dar poți să uiți? Față în față, o să reușești ca zgura emoțiilor să nu-ți întunece judecata?
  Timp de douăzeci și opt de ani m-am tot întrebat de ce nu se nasc spectacole cu adevărat relevante despre ororile din comunism. Că doar epoca a furnizat atîta substanță dramatică! De ce în montările dedicate perioadei respective au prevalat joculețele teatrale, improvizația, micile artificii ale teatrului documentar în pofida adevărului? Vorba aia, un adevăr cît China
  Citeste tot pe b-critic.ro
• Despre istorii, dincolo de istorie de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  În februarie, la Point, în Bucureşti, are loc o microstagiune de spectacole independente din provincie, curatoriată de regizorul Andrei Măjeri. Point se alătură astfel altor spaţii teatrale independente (Replika, Macaz) care găzduiesc spectacole din ţară, asigurîndu-le astfel vizibilitatea în Capitală şi oferind publicului bucureştean contactul cu artişti, preocupări şi limbaje performative variate (este şi o formă de solidaritate între artiştii independenţi, care se susţin practic unii pe alţii).
  Spectacolul orădean de la Studio Act, Poveste din Transilvania, este o docu-ficţiune în care istoria personală reală, a familiei regizorului Ándi Gherghe, este minim ficţionalizată, cît să anonimizeze personajele şi să capete o formă ludică. Aparenţa de dramoletă este subminată de autenticitatea poveştii: telenovela melodramatică de pe scenă este, în realitate, o dramă în toată regula, una sugestivă pentru complexitatea istoriei României
  Citeste tot pe Dilema veche