editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Baia Mare tamul fagaduintei de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna
  Nu mi-as fi imaginat niciodata, probabil, ca portretul unui oras poate gasi o reflexie speculara plina de culoare si farmec intr-un spectacol de teatru. S-a intamplat, insa, la Baia Mare, unde regizoarea Ana Margineanu si dramaturgul Stefan Peca au inaugurat un program teatral ambitios, prin care vor sa reconfigureze, punand-o in fictiune, aura publica nu mereu stralucitoare a oraselor romaneti. O forma de arta angajata, dar deloc militant-didactica, concretizata la Teatrul Municipal al orasului nordic in spectacolul Povesti adevarate complet inventate despre Baia Mare. Spectacolul este construit secvential, diacronic, cu proiectii in trecut si viitor. Peca exploateaza perfect elemente caracteristice ale spatiului vizat dramaturgic. Prima secvena reda iesrea la lumina a unui pictor-hot blocat intr-un put de mina de aur, candva la inceputul secolului 20, cu tema recurenta si simbolica a tabloului Femeia din abis, apoi actiunea se muta in anii 80 ai veacului trecut, intr-o familie ce-si
  Citeste tot pe Revista Tribuna
• Despre România numai de bine de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Locul. Teatrul Municipal din Baia-Mare, unul dintre teatrele „în creştere" din ţară, revitalizat în ultimul an de o nouă conducere, care a invitat aici regizori-animatori: Victor Ioan Frunză, Radu Afrim, Ana Mărgineanu. Echipa a beneficiat de aceste întâlniri, a fost întinerită cu mulți absolvenți, în special ai școlii de teatru de a Cluj, și a înregistrat în 2008 performanța de a participa pentru prima dată la Festivalul Național de Teatru.
  Călătoria. Foarte grea! Practic, durează cât drumul de la Bucureşti la New-York, numai că nu ai parte de filme sau de servirea mesei la scaun, ci de zguduiri din cauza drumului (cea mai civilizată variantă e cu trenul de noapte până la Cluj şi cu o maşină până la Baia-Mare). E unul dintre drumurile care te fac să meditezi la cât de izolaţi suntem în propria ţară, de vreme ce ne e atât de greu să ajungem dintr-un oraş în altul. Într-o asemenea ocazie, parcă uiţi că trăieşti în 2009 şi ai
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Despre România, numai de bine de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Dacă e să ajungeţi la capătul celălalt (faţă de Bucureşti…) al României, la Baia Mare, şi vă puteţi permite o seară „pierdută“ la teatru, duceţi-vă, chiar dacă spectacolul e mai degrabă pe sufletul băimărenilor, să vedeţi Poveşti adevărate complet inventate… ca să constataţi că mai sînt actori de tipul lui Woody Allen. Pe unul îl cheamă Sorin Miron, e un comic fin, intelectual (deh, Woody Allen oblige), din seria candizilor veşnic stîngaci, a lei-paraleilor timizi, care ţin pistoale în mînă doar pentru a le scăpa la prima ocazie, ca să ajute eroic o doamnă să treacă strada. Sau care consolează un copil care-a rănit un animal, adormind în final, înaintea copilului, în patul părinţilor, strîngînd în braţe cămaşa de noapte a fostei soţii (nu, imaginea nu e din montarea Anei Mărgineanu, ci din Fima lui Amos Oz).
  
  Întorcîndu-ne, totuşi, la Poveşti adevărate complet inventate despre Baia Mare de Peca Ştefan,
  Citeste tot pe Observator Cultural