Acest spectacol are ceva magic. În orice minut al lui te simţi înconjurat de prieteni şi, fiecare istorioară te întoarce acasă. Acasă în lume şi acasă în tine. În plus, senzaţia este cu adevărat reconfortantă. Realizezi că şi acum 700 de ani, când Chaucer şi-a scris Povestirile, omul era bântuit de aceiaşi demoni: iubire, moarte, destin, sărăcie, Dumnezeu, nedreptate etc. etc. Atunci, ce ar fi trebuit să facem de şapte secole încoace şi nu am făcut? Poate să învăţăm toleranţa. Prin acest discurs despre parcurs, Nona Ciobanu încearcă lecţia toleranţei. În fond, la un moment dat, toţi ajungem să fim, pe rând, povestitor, spectator şi actor. Pentru ca, în final, împreună, să alcătuim POVESTEA însăşi.
O să aveţi şansa să (re)descoperţi nişte artişti minunaţi (adevărate istorii ambulante), o coloană sonoră modernă şi o incitantă îmbinare de emoţie cu profesionalism desăvârşit într+o concepţie scenoplastică de
Citeste tot pe
Port.ro