editeaza

• Preludiu prelungit - Asfixiere prin contract. Semnezi şi intri în coşciugul vieţ de Cristina Rusiecki sursa: Cultura
  Dintr-o societate aşezată, doamnelor şi domnilor, cu vicii consacrate şi instituţii bine puse la punct nu poate lipsi teatrul de consum. Cu societatea am ceva îndoieli, însă cu teatrul de consum mergeţi la sigur. Cel puţin la Teatrul LUNI. Mai rar un program (subliniez cuvântul program) artistic ca acela care se derulează cu consecvenţă şi seriozitate de o stagiune întreagă la Teatrul LUNI de la Green Hours sub coordonarea exigent estetică a Mihaelei Michailov. Cel mai recent proiect al programului e Preludiu prelungit al dramaturgului american contemporan Frederick Stroppel. Spectacolul, o comedie pe veşnica temă a sufocării în cuplu, în regia lui Alexandru Berceanu, se adecvează perfect programului.
  Întâi autorul, apoi regizorul ghidează cu ştiinţă sigură balansul extrem de delicat între, pe de o parte, cruzime şi dragoste, ură maritală şi tensiune libidinală, iar de cealaltă parte, resursele nesfârşit comice pe care contrastele respective le
  Citeste tot pe Cultura
• Echilibru fragil de Valentin Dumitrescu sursa: Revista 22
  Glumind serios, despre actorul de teatru se spune ca si-ar continua rolul si in civil. Scena e intr-atat de acaparanta, incat isi impune retorica sa dincolo de clipa de gratie perceputa de spectator. Dar exista si o retorica a strazii (ce nu se confunda automat cu autenticitatea), aspirand la lumina reflectoarelor. Ambitiile ei nu sunt mai mici si, atunci cand raspund exigentelor unei viziuni consecvente, reimprospateaza limbajul teatral. Intre cele doua modele de comunicare deosebirea e evidenta, analog aceleia dintre clasic si nonconformism. Le apropie acelasi pericol: kitsch-ul.
  Deschis tinerilor artisti nu doar prin atmosfera boema, Teatrul LUNI de la Green Hours a ajuns sa fie apreciat chiar la nivel oficial (v. premiul primit din partea Ministerului Culturii si Cultelor, apoi, anul acesta, Premiul UNITER). Desi interesul aratat de institutii pana nu demult concurente va fi parut intr-un sens sau altul conjunctural, nemaivorbind de morala fabulei, pentru proaspetii absolventi si
  Citeste tot pe Revista 22
• De ce nu vorbeste Dorian Gray? de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Nu de mult, Editura Polirom a publicat, în traducerea inspirată a Magdei Teodorescu, celebra scrisoare a lui Oscar Wilde, De profundis. Am recitit-o. M-a tulburat ca prima oară. Am recitit atunci, fireşte, şi Portretul lui Dorian Gray, în aceeaşi traducere, la fel de bună, la aceeaşi editură. M-am plimbat agale prin mintea şi prin sufletul unui artist puţin înţeles şi puţin decodat, mult discutat prin saloanele, tribunalele de demult, ca şi în zilele noastre, ca un epatant subiect monden, ca un clocot al frivolităţilor. Parcurgînd aceste texte, graniţele dintre creator şi creaţie, nu foarte viguroase în cazul lui Wilde, se topesc definitiv, se face lumină în clar-obscurul saloanelor încîntate doar de tîlcul vorbelor de duh ale acestui autor-personaj non-conformist, teribilist, puternic şi, totuşi, atît de vulnerabil. Nu e timpul aici, şi nici locul, unui studiu asupra cîtorva, măcar, din teoriile lui Wilde, asupra problematicii dense,
  Citeste tot pe România literară