Ţinând cont de unele experienţe anterioare, la începtul verii trecute, cu prilejul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, înaintea spectacolului cu piesa Woyzeck, regizat de Andriy Zholdak la Agency Culture din Ucraina, am pregătit sacul cel mare şi am aşteptat să se umple. Nu s-a umplut, iar în cronica publicată în nr.8-9-10 din 2009 al revistei Teatrul azi am explicat, cred destul de argumentat, dar şi fără ocolişuri, de ce s-au petrecut astfel lucrurile.
Între timp, am citit o seamă de reflecţii despre funcţia, rolul şi valoarea repetiţiilor, despre cum înţelege Zholdak misiunea regizorului, pe cea a actorilor, prezenţa publicului dar şi pe cea a criticilor, reflecţii publicate în volumul Repetiţiile şi teatrul reînnoit- Secolul regiei, apărut sub coordonarea lui George Banu la editura bucureşteană Nemira. Aşa am aflat că în opinia lui Andriy Zholdak „regizorul nu e om, el poartă doar costum omenesc, are stomac, inimă, plămâni,
Citeste tot pe
Revista familia