editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7

• Prințesa Turandot, o poveste suprarealistă cusută cu ață albă de Veronica D. Niculescu sursa: Suplimentul de cultură
  “Copilul teribil” al teatrului ucrainean, regizorul Andriy Zholdak, a revenit la Sibiu. Printesa Turandot este un magnific spectacol suprarealist, cu poveste, mustind de umor si poezie, cu Constantin Chiriac intr-un rol de zile mari (regele Altoum), alaturi de Cristina Flutur si Ema Vetean ca printese si Florin Cosulet ca print, cu Pali Vecsei in rolul autorului, deschizind si inchizind povestea cu momente de pura poezie. Plus un preasupus ciine! Dupa Idiotul, Othello?! si Viata cu un idiot, Andriy Zholdak a acceptat provocarea lansata din partea Teatrului National “Radu Stanca” din Sibiu si a montat Printesa Turandot, dupa Carlo Gozzi, intr-o maniera originala, mutata mai aproape de locurile si timpurile noastre. Premiera a avut loc la Teatrul National “Radu Stanca” din Sibiu, pe 30 septembrie.
  Printesa Turandot este povestea unei printese din China, a carei mina ii este promisa pretendentului care va izbuti sa dezlege trei ghicitori. Daca nu va reusi, petitorul va muri.
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Retur autumnal la Sibiu de Daniela Magiaru sursa: Revista Orizont - pg.26
  Despre căutările neobosite ale Teatrului \"Radu Stanca\" din Sibiu și despre generatorul de proiecte care se numește Constantin Chiriac s-a scris mult și bine. Poate ar mai fi de adăugat doar declarația acestuia, care spunea în cadrul conferinței de presă dedicată microstagiunii Naționalului sibian de la începutul lunii octombrie: \"Am vrut cu obstinație să arătăm că putem instaura o stare de normalitate și putem face excelență într-o perioadă de criză\". Să facă, altfel spus, o demonstrație.
  Spectacolul lui Andriy Zholdak are la bază textul lui Carlo Gozzi, inspirat, la rândul său, dintr-un basm persan. Turandot este o prințesă care îi supune pe pretendenții la mâna ei la o serie de încercări. Cei care nu reușesc să răspundă la cele trei ghicitori sunt torturați și uciși. Montarea sibiană dă impresia că vrea să cuprindă o matrice de sensuri, chiar dacă - așa cum subliniază Alina Mazilu în articolul Sub imperiul imaginii.
  Citeste tot pe Revista Orizont - pg.26
• Turandot sau dictatura jocurilor pe calculator de Monica Andronescu sursa: Yorck
  La Sibiu toamna Teatrului “Radu Stanca” a început cu o microstagiune. Treisprezece spectacole prezentate în nouă zile. Printre ele, trei premiere: „Turandot” în regia lui Andriy Zholdak, „LaBute & Friends”, în regia lui Radu Alexandru Nica şi „Oscar şi Buni Roz” pus în scenă şi interpretat de Diana Fufezan. Plus o revenire a mult premiatului „Faust” al lui Silviu Purcărete, cu primele reprezentaţii după succesul de la Edinburgh.
  Scrisori către Dumnezeu
  Despre „Oscar şi Buni Roz” al lui Eric Emmanuel-Schmitt, pus în scenă de Diana Fufezan, doar câteva cuvinte. Rămâne unul dintre cele mai frumoase texte ale literaturii contemporane, atât de emoţionant, încât trăieşte de la sine. Copilaşul „condamnat” să moară de cancer, dar care, precum Făt-Frumos în basme, „creşte” într-o zi cât alţii în zece ani, îşi trăieşte viaţa pe repede înainte. Vegheat şi condus pe întortocheatele ei căi de Buni Roz.
  Citeste tot pe Yorck
• Neconcordanţe absolute de Mircea Morariu sursa: Revista familia
  Ţinând cont de unele experienţe anterioare, la începtul verii trecute, cu prilejul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, înaintea spectacolului cu piesa Woyzeck, regizat de Andriy Zholdak la Agency Culture din Ucraina, am pregătit sacul cel mare şi am aşteptat să se umple. Nu s-a umplut, iar în cronica publicată în nr.8-9-10 din 2009 al revistei Teatrul azi am explicat, cred destul de argumentat, dar şi fără ocolişuri, de ce s-au petrecut astfel lucrurile.
  Între timp, am citit o seamă de reflecţii despre funcţia, rolul şi valoarea repetiţiilor, despre cum înţelege Zholdak misiunea regizorului, pe cea a actorilor, prezenţa publicului dar şi pe cea a criticilor, reflecţii publicate în volumul Repetiţiile şi teatrul reînnoit- Secolul regiei, apărut sub coordonarea lui George Banu la editura bucureşteană Nemira. Aşa am aflat că în opinia lui Andriy Zholdak „regizorul nu e om, el poartă doar costum omenesc, are stomac, inimă, plămâni,
  Citeste tot pe Revista familia
• Cum era să fie Turandot de Alexandru Ștefan sursa: Revista Tribuna
  Este din ce în ce mai greu de conceput, de când cu criza asta economică, faptul că nu poți ieși din zona cu nisipuri mișcătoare nici agitându-te ca un apucat, nici făcând pe mortul.
  Așa că nu întâmplător remarca este uilă și pentru actori, al căror talent, de asemenea, nu poate fi
  măsurat în funcție de „agitația” sau „lentoarea” de care dau dovadă când joacã.
  Din această cauzã cred cã spectacolul Prințesa Turandot dupã Carlo Gozzi, montat de Andriy
  Zholdak la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu și prezentat în Festivalul Național de Teatru
  (FNT), stã sub semnul lui „S-a dorit”. S-a dorit o reinventare a textului lui Gozzi, o transpunere modernã și șocantã în plinã epocã fascistã, în care „vulturul”-Führer este îndurerat de imposibilitatea de a-și mãrita unica fiicã. Aceastã ironie finã la adresa pãrților comuniste din Asia ar fi trebuit întãritã de scenografia lui Dragoș Buhagiar.
  Citeste tot pe Revista Tribuna
• Teroarea amazoanelor în floare - Turandot de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Andriy Zholdak este imprevizibil. A-l încorseta în formule este o probatio diabolica fără sens. Zholdak este un spirit liber, tumultuos, a cărui energie este pustiitoare uneori, genial, cu o fantezie nesfârşită, câteodată epuizantă, niciodată epuizată, organizat în haosul lui creativ, prin excelenţă artist, cu o gândire imaginativă şi cu desăvârşire suprarealist. Zholdak este acceptat cu greutate de public, cel puţin de cel român, neobişnuit cu teatrul în formule complexe şi ne-nenarative la modul realist. Ca în orice domeniu, pentru ca ceva nou să fie acceptat, el trebuie mai întâi rodat. Spectatorul ar trebui educat în esteticile contemporane, pentru a le putea înţelege înainte de a şi le putea apropia. Zholdak are puţini aliaţi în mediul teatral românesc, în ciuda asiduităţii cu care îl cultivă Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu. Spectacolul său din FNT 2009, Turandot a întâmpinat serioase probleme de receptare.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Hitler şi prinţesa Turandot de Mircea Ghiţulescu sursa: Luceafărul
  E greu de înţeles succesul în cultura europeană a acestui basm cu subiect chinezesc cu Prinţesa Turandot, repovestit de veneţianul Carlo Gozzi. A cunoscut zeci de versi­uni scenice şi lirice. Puccini, de exemplu. Turandot urăşte bărbaţii şi nu vrea un soţ care nu poate răspunde la trei ghicitori. Doar prinţul Calaf, fiul lui Timur, regele exilat al Tartariei, va fi acela, iar Turandot se îndrăgosteşte de el după multe peripeţii. Regizorul ucrainean Andri Zholdak, fiu al Sibiului, nu suportă asemenea dulcegării. De aceea, va scrie propriul scenariu, în care Turandot devine o amazoană ce luptă pentru emanciparea femeii. Adică, aceasta trebuie să înceteze de a mai fi „gaură de frecat”, cum se exprimă zholdak, pentru a deveni fiinţă autonomă. Travestit în scriitor, Zholdak face ravagii: acţiu­nea se petrece într-un spaţiu nazist, iar împăratul pare a fi însuşi Hitler, conducătorul suprem. Curios este că şi tabăra rivală a prinţului
  Citeste tot pe Luceafărul
• Turandot – şocul viitorului de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Cum Dumnezeu să pui în scenă un basm în zilele noastre? Pe cine mai interesează? Nici copiii nu mai marşează. Ori e cu StarTrek, cu pac-pac, cu karate, cu manga – ori ba. Totuşi, un basm – nu s-ar mai putea stoarce cîte ceva? La urma urmei, poveştile astea conţin ele ceva adevărat, peren. Totul e să ştii să scoţi la lumină sensul ascuns. Care nu e nicidecum ăla de-l ştie lumea. E altul. De exemplu, Turandot. De ce e ea crudelă şi căsăpeşte la prinţi pretendenţi la mîna-i? Prostul ăla de Carlo Gozzi habar n-avea de tata Freud. Dar Andriy Zholdak ştie. Şi pricepe repede că ea se revoltă împotriva condiţiei femeii reduse la un orificiu. Aşa că o pune pe Turandot să ţipe isteric nişte tirade introductive, scoase parcă din vulgata feminismului agresiv şi stupid, ca să priceapă şi caracuda din sală. Şi, ca totul să fie clar, mai sugerează şi o relaţie incestuoasă cu tatăl, care a crescut-o singur, doar e la mintea cocoşului că,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• De la măreţie la elucubraţie de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Turandot“ a stârnit cele mai multe controverse la Festivalul Naţional de Teatru. „Turandot“ este o combinaţie între un teatru suprarealist care o ia razna şi parodie, de care Quentin Tarantino ar fi mândru şi care l-ar face să se tăvălească pe jos de râs.
  De la tipul de discurs abscons, elitist şi impenetrabil chiar pentru minţile cele mai odihnite, Zholdak coboară abrupt panta parodiei, arătând că nu se ia prea mult în serios.
  Experiment total, în decorul plin de simboluri realizat de Dragoş Buhagiar, spectacolul Teatrului Naţional „Radu Stanca" din Sibiu îşi cerne judicios publicul.
  Pune o sală întreagă pe fugă, o goleşte din minut în minut, pentru a-i păstra exact pe spectatorii de care are nevoie - cei dispuşi să respire toţi feromonii unui curaj inventiv. Pentru că Zholdak are tupeul de a fi ridicol, are ambiţia de a şoca prin soluţii riscante.
  Este preferabil teatrul aruncat uneori în derizoriu, dar care licitează idei cu
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic