Câte mii de forme poate să ia o situaţie în imaginaţia celui angajat pe drumul retrospecţiei? Câte adaosuri şi nuanţe imperceptibile, câte vajnice furii sau zâmbete tolerante, câte frustrări (tot atâtea compensări) şi câte dureroase emoţii se bulucesc în retrăirea unui fapt? Mai cu seamă când el seamănă bine cu trădarea în dragoste. Cam acesta ar fi sinopsisul emoţional al spectacolului Private Eyes, coproducţie a Teatrului de Comedie cu Rainbow Theatre Company, pe textul dramaturgului american contemporan, Steven Dietz.
Un text bine elaborat, în secvenţe scurte, cinematografice, care se derulează în jurul unui personaj cu aparenţă şi identitate de sine pluriforme: străvechiul încornorat care acum, iată, se tratează la psihanalist. Când arogant, când bleg, când vindicativ, când sfios (este vorba de interpretarea mobilă, nuanţată şi vie a lui Bogdan Dumitrescu), personajul re-compune proteic, cu fiecare istorisire, faptul trăit.
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
