Miercurea trecută am mers la Clubul Ţăranului să-l văd şi să-l aud pe Răzvan Vasilescu în “Profu’”. Bănuiam cum va arăta spectacolul, bănuiam că va fi un recital sau un one-man show, cum vreţi să-i spuneţi. Eram bucuroasă că Teatrul Joint ne aduce într-un club un actor de forţa şi rafinamentul lui Răzvan Vasilescu, pe care l-am admirat ani întregi, în multe şi felurite roluri, mai ales la Teatrul Bulandra. Îl apreciez şi ca actor de film, dar preferatul meu rămâne Răzvan Vasilescu de pe scenă, preferinţă care va rămâne, cred, de neclintit, mai ales după ce l-am văzut în “Sfârşit de partidă”, de Beckett, în regia lui Alexandru Tocilescu, la Teatrul Metropolis.
Aşadar, merg miercuri la Clubul Ţăranului. Începe spectacolul, cu întârzierea obişnuită în astfel de spaţii. Intră actorul, începe, cu firescul lui, să spună povestea, care musteşte de idei şi nuanţe. Spune el ce spune, preţ de vreo zece minute,
Citeste tot pe
Yorick
