editeaza

• 1
• 2

• Radical din depresie de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Recompensată cu premiile Pulitzer şi Tony în 2001, piesa americanului David Auburn, Proof, cunoscută datorită ecranizării lui John Madden (2005), cu Anthony Hopkins şi Gwyneth Paltrow (Madden şi Paltrow au creat întîi un spectacol, în 2002), porneşte de la o realitate: linia subţire dintre genialitate şi nebunie. Asemeni lui John Forbes Nash, matematicianul (real) schizofrenic portretizat în A Beautiful Mind, personajul ficţional din Proof, tot un matematician excepţional, suferă de o boală psihică (demenţă). Locuind împreună cu fiica sa cea mică, Catherine, care, deşi îi moşteneşte talentul şi inteligenţa, îşi abandonează studiile pentru a-l îngriji, el se stinge, lăsînd în urmă haos: o fiică speriată de posibila moştenire maladivă, o altă fiică, Claire, interesată de moştenirea materială, un fost student, Hal, preocupat de moştenirea ştiinţifică. Dar ceea ce se află în centrul atenţiei în acest text îmi pare a avea legătură
  Citeste tot pe Dilema veche
• „Proof” – o dovadă de sinceritate la Unteatru de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Nebunia pe scenă pare a fi una dintre cele mai ofertante teme pentru un actor. Contorsionările unei minţi abătute de la ceea ce acceptăm a fi normal îţi dau posibilitatea de a te juca destul de lejer cu forma de expresie, cu ritmul, cu grimasele, cu tonurile vocii, cu membrele, cu privirea; o plajă largă de artificii îţi stă la dispoziţie pentru a deveni credibil în faţa celor care în proporţie majoritară probabil că nu au luat contact direct cu cineva a cărui minte funcţionează după alte reguli decât norma. E foarte uşor să păcăleşti jucând nebunia, de fapt. Exteriorul ambalat credibil poate trece drept performnaţă fără un consum real de energie creatoare. Nebunia şi beţia pe scenă sunt stările care, de cele mai multe ori, sunt interpretate cu trucuri scoase din sertarele cu şmecherii puse la păstrare şi, de cele mai multe ori, au efectul epitelial scontat.
  Nebunia performantă, însă, e cea care nu pare a fi deloc ieşită din norme.
  Citeste tot pe Yorick