Să vorbim depre comunism şi capitalism! Despre frică, manii, lipsuri de tot felul, idoli de carton, bani, idealuri şi tăiţei cu mac. Orice masă în familie care adună în jurul său trei generaţii are parte de inevitabila discuţie – în registru lirico-nostalgic, avântat-aprins, ori crâncen-revoluţionar. „Era mai bine”, „Aveam de toate”, „Nimeni nu era fără serviciu”, „Ne descurcam” îşi primesc pe rând răspunsul devenit, şi el, refren: „Au murit oameni în închisori”, „Trăiaţi în minciună”, „Nu aveaţi ce cumpăra cu banii”. Iar punctul culminant nu se lasă aşteptat: „Ai trăit tu atunci? Vorbeşti din cărţi”. Iar nepoţii cedează, gândind că e mai bine să lase de la ei, că bunicii sunt oricum prea încăpăţânaţi şi ficsişti, în timp ce aceştia dau solemn deznodământul: „Noi aşa am trăit”.
Chiar dacă există potenţial dramatic într-o astfel de conversaţie aprinsă, ştim cu toţii pe de rost
Citeste tot pe
Yorick
