editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Spovedanie contemporană de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Locul. Piatra-Neamț, Teatrul Tineretului. Unul dintre teatrele cu istoria cea mai bogată, loc mitic al teatrului românesc în care și-au făcut debutul generații întregi de actori și unde câțiva dintre regizorii celebri azi au înregistrat primele lor mari succese. Din toată această istorie eu îmi amintesc cel mai bine sfârșitul anilor 90 când la Teatrul Tineretului se organiza unul dintre cele mai bune festivaluri din țară, în fiecare an cu un focus pe o altă țară din care erau invitate spectacole. Sunt vremuri care îmi lipsesc.
  Călătoria. De data asta am ajuns la Piatra-Neamț cu trenul. Nu direct, că nu e așa de simplu. Ca să scurtezi drumul și să nu depinzi de cele două (2) trenuri directe care leagă orașul de Capitală, trebuie să iei trenul până la Bacău - cu puțin noroc găsești un intercity în care ai și priză pentru laptop - și să aranjezi să te aștepte cineva cu o mașină. După 40-50 de minute cu mașina zărești Ceahlăul și
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• O cruce pentru Pruncul Isus din Praga și una pentru Oprah de Cristina Rusiecki sursa: Art Act magazine
  La supermarket un bărbat întîrzie prea mult cu cititul etichetei de pe conserva cu ton. O deranjează. E grăbită. Se gîndește să-l roage politicos să se dea la o parte. E nervoasă și pînă să închege cuvintele amabile îi trage una cu conserva în cap. Rapid și eficient. Apoi, confuză, vrea să se spele de gestul brutal înconjurîndu-se de artă. Dar zdrang!, taximetristul merge în direcția opusă muzeului. Scandal! Șoferul o deversează din mașină.
  Oricît ar încerca să se controleze, realitatea le-o ia înainte celor doi vulnerabili din Rîs nervos de Cristopher Durang, în regia lui Szabo. K. Istvan de la Teatrul Tineretului Piatra Neamț, interpretat de Isabela Neamțu și Cezar Antal. Existenţa le distruge zidurile de protecție a fericirii și calmului și îi întoarce încet-încet la paranoia inițială. Dar ei nu se lasă. Fac terapie, se duc la cursuri, practică meditația. Inspiră-expiră! El se prinde cu unghiile de jumătatea plină a
  Citeste tot pe Art Act magazine
• O lume care a uitat să fie umană de Oltiţa Cîntec sursa: Observator Cultural
  „Vreau să vă vorbesc despre viaţă!“ E prima replică pe care Christopher Durang i-o atribuie personajului feminin din Rîs nervos. Piesa, scrisă la sfîrşitul anilor ’80, are un trecut scenic american de succes. Perfect explicabil: e bine scrisă, vorbeşte netrucat despre viaţă, aşa cum arată ea la limită: singurătate, lipsă de comunicare, de înţelegere şi de afectivitate, clişeizare, isterie, coşmaruri, violenţă. Apropo, aveţi grijă cît timp zăboviţi la standul conservelor de ton din supermaket! Luaţi sfatul cît se poate de serios, s-ar putea să vă treziţi agresat de o cumpărătoare agasată existenţial. Asta păţeşte eroul masculin din Rîs nervos, iar întîmplarea, pe cît de absurdă, pe atît de posibilă, declanşează o reacţie comportamentală în lanţ. Textul lui Durang are o structură ce mizează pe actor, pe capacităţile lui versatile. Teatralitatea nu emană atît din scriitură – ca tip, sînt două monoloage,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• TEATRU. Cu rîsul treci şi marea de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  În general, una dintre strategiile de atragere a publicului este, în teatrele din întreaga lume, includerea unei vedete în distribuţia cît mai multor spectacole. Mai ales atunci cînd nici piesa, nici regizorul nu sînt „reţete garantate“. În România, mai cu seamă în afara Bucureştiului, teamă mi-e că noţiunea de „star“ e strîns legată de prezenţa numelui în cauză pe afişul cît mai multor producţii din Capitală, eventual şi pe cel al unor filme ori seriale, iar că vedetele locale sînt tot mai puţine.
  Ca un teatru să încerce să-şi „crească“ actorii, „investind“ în ei pentru ca spectatorii să-i recunoască şi să-i simtă ca fiind ai lor, e un fapt rar şi demn de atenţie. Şi cam asta ar fi grila socioculturală pe care aş aplica-o unei montări de felul Rîsului nervos de la Piatra Neamţ. Producţiile cu distribuţie atît de mică (două personaje) nu fac tipicul instituţiilor de „provincie“; mai mult, piesa lui Christopher
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Despre singurătate ca despre o moarte asistată de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul.ro
  „Râs nervos“, noua premieră a Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, montare a regizorului Szabo K. Istvan, este o parodie debordant de comică şi înfiorător de tragică a nevrozelor omului nou.
  
  Gândirea pozitivă, convergenţa energiilor, hărţile astrale, cristaloterapia, decalogul alcoolicilor anonimi, consilierea psihologică, Valium, socializare, căutarea stării zen, bioenergie, cum să ajungi milionar, secretul corpului perfect, tainele sexului, Diazepam, cum să-ţi găseşti marea dragoste, anger management, self control, vedete în bucătărie, sfaturi de la Oprah, Cosmo, Rudotel: toate acestea fac parte din miile de reţete fără greş ale fericirii, tot atâtea „secte“ destinate „credincioşilor“ aflaţi în diverse grade de nevroză, căutând „vindecarea“ şi „iluminarea“, dar reuşind cel mai adesea să înlocuiască o dependenţă cu alta.
  
  Pe un text al americanului Christopher Durang, un obişnuit al scenelor de pe Broadway
  Citeste tot pe Cotidianul.ro