editeaza

• 1
• 2

• Cu Rața la teatru! de Andreea Nanu sursa: Ziarul Metropolis
  La final de stagiune teatrală, m-am pregătit cum se cuvine pentru un spectacol pe care, deşi l-am aşteptat cu sufletul la gură, nu reuşisem să-l văd până duminica trecută… În memoria mea afectivă, personajele feminine ale lui Ibsen poartă chipul Valeriei Seciu, vocea ei evocatoare de limpezimi şi îndepărtate fiorduri norvegiene.
  La aceasta se adaugă decorurile din teatrul filmat în alb și negru, înregistrările ascultate seara la teatrul radiofonic. M-au motivat acum, recunosc, și cronicile de întâmpinare… Spectacol clasic într-o regie modernă, distribuția de excepție…Așadar, Ibsen! Duminică seara la Sala Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra, cu Rața sălbatică. Am cumpărat bilete din vreme.
  
  Am ajuns prea devreme, motiv pentru care am staționat în fața unui latte la terasa de peste drum, urmărind cum se adună spectatorii, ale căror contururi tremurau prin aerul încins, mai ceva ca în deșert. Marile aglomerații urbane au întotdeauna
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Raţa sălbatică, o punte de vapor într-o casă din pădure de Octavian Neculai sursa: Agenda LiterNet
  În multe seri, obosiţi, după ce Dan Jitianu sau alţii care lucrau acolo plecau, Ciulei mă întreba dacă mai stau să vorbim. Mergeam în bucătăria de la parterul casei lui, din Strada Tudor Arghezi nr. 14, şi vorbeam. De fapt, de cele mai multe ori îl ascultăm. Era perioada în care, proaspăt arhitect angajat într-un institut de proiectare, ieşeam zi de zi de la birou şi veneam grăbit în această casă să lucrez lângă Ciulei şi Jitianu. Îl ascultăm şi înregistrăm în memorie cuvintele Lui, cuvinte întotdeauna legate de teatru. Nu mai ştiu de ce, nu mai vreau să-mi amintesc de ce, nu aveam acces în Teatrul Bulandra. Şi cât de mult îmi doream....
  Revin la discuţiile nocturne cu Ciulei, la unul dintre îndemnurile sale pentru un tânăr care vroia să înveţe: "în artă ca să creezi trebuie să fii curios să afli, să laşi liber drum ideilor, să studiezi şi să înţelegi fiecare linie pe care o pui pe hârtie, să dai sens la tot ceea ce faci,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Drama pe care o Stârnesc adevărurile spuse târziu de Ileana Andrei sursa: ileanaandrei.ro
  Adevărul dintr-un trecut care doare şi poate sparge în bucăţi prezentul sau minciuna care s-a înfipt adânc în viaţa unor oameni, de ani întregi, şi le oferă tuturor confort? Binele şi răul, dreptatea şi nedreptatea, privite de fiecare prin intermediul raţiunii personale devin atât de relative. Pentru că ceea ce pare a fi un bine prin ochii unuia, este un rău pur, complet inutil, prin ochii altuia.
  Întrebări, emoţii, adevăruri care pornesc lupte interioare şi tragedii umane, teorie versus o realitate periculoasă, spiritul de sacrifiu nenecesar, valori familiale, despre asta este vorba în spectacolul “Raţa sălbatică” de Henrik Ibsen, în regia lui Peter Kerek, care se joacă la Bulandra.
  Am mers să văd acest spectacol cu emoţia de a-l revedea pe Victor Rebengiuc pe scenă, cu bucuria de a-i urmări în roluri noi pe Şerban Pavlu şi pe Ioana Anton ,şi cu multă curiozitate de a-l descoperi pe Gheorghe Ifrim într-o partitură dramatică.
  Citeste tot pe ileanaandrei.ro
• Prăbușirea casei Ekdal de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Deși în România nu există practica preview-urilor, seria de reprezentații, cu prețuri reduse la bilete, de „testare“ a noii producții, iar „serile de presă“ pot varia (fiind ba a doua, ba a cincea, ba a zecea reprezentație) în func­ție de politica fiecărui teatru, să vezi spectacolul într-o zi „normală“, luni de zile după premieră, cu public printre care nu se află critici, iar actorii se simt „eliberați“ de această presiune și „rodați“ în rol, e întotdeauna o experiență interesantă.
  Astfel, se poate spune că Rața sălbatică pe care am văzut-o eu la Bulandra, la patru luni de la primele reprezentații, a fost cu totul alta decît cea „în haine frumoase“ din octombrie 2015 – și nu știu dacă luminile care-i lăsau adeseori în… umbră pe actori erau chiar cele care trebuiau, dacă jocul uneori compensînd prin multă mișcare și gesturi ample lipsa de contur precis a personajului ori încrîncenarea emfatică a dialogului
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Un spectacol despre adevăr de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  În preambulul unei cărţi apărută în urmă cu 20 de ani şi care ar trebui de urgenţă reeditată, carte intitulată Ibsen şi teatrul invizibil, autorul ei, profesorul Ion Vartic, face o observaţie esenţială.
  Şi anume că, în vreme ce vechii exegeţi ai marelui dramaturg norvegian (Brandes, Jaeger, Reich) vedeau în scrierile acestuia punctul-terminus al unei relaţii literare ce începea cu tragedia greacă, trecea prin Shakespeare şi sfârşea cu Kleist, noii exegeţi (Szondi sau R. Williams) îl plasau pe creatorul piesei analitice la începutul teatrului modern. Privind şi dincoace de absurd, Martin Esslin vedea în Ibsen „un artizan magistral şi un admirabil poet al scenei, nu atât sub aspectul limbajului cât al structurii dramatice”, John Gasner observa că „Ibsen a radiografiat dilemele unor intrigi existente, exprimând clar momentele de apogeu ale alegerii şi revelaţiei”, iar Luigi Pirandello se pronunţa cum nu se poate mai categoric spunând că
  Citeste tot pe Adevărul
• O fină analiză scenică a unei piese uitate de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Teatrul “Bulandra” a pornit în forță o nouă stagiune. Încă din timpul Festivalului Internațional “George Enescu” a lansat un spectacol de excepție “The Bach Files” în regia lui Alexandru Darie pe care îl vom revedea pe parcursul stagiunii. A urmat de curând “Rața sălbatică” în regia lui Peter Kerek și se lansează în zilele următoare “Marmura” în regia lui Yuri Kordonsky și “Carusel” în regia lui Andrei Șerban.
  Înscrierea în repertoriu a unei piese de Ibsen, un clasic al dramaturgiei universale, se întâmplă mai rar în repertoriile teatrelor noastre. Henrik Ibsen, coleg de generație cu Cehov, apropiat de acesta prin acordarea atenției sporite pentru profilul psihologic al personajelor, are întodeauna ca motiv tematic central probleme sociale majore. Piesele norvegianului rămân actuale mereu prin tematică.
  “Rața sălbatică” scrisă în 1884 se dezvoltă pe două planuri, specifice actualității. Definește în planul doi
  Citeste tot pe Spectator
• Fericirea are picioare scurte. „Rața sălbatică” de la Bulandra de Horia Ghibuțiu sursa: Blog de ziarist
  Cine are nevoie de „Rața sălbatică” a lui Ibsen în 2015?
  
  De bună seamă că, întâi de toate, un teatru precum Bulandra, al cărui prestigiu obligă înnobilarea stagiunii cu o montare după un clasic, Henrik Ibsen. Apoi, necesitatea unui nou examen de maturitate pentru tânărul regizor Peter Kerek, care știe că pentru a ajunge în liga celor cu care a lucrat – Ciulei, Șerban, Purcărete – e cazul să regizeze și spectacole clasice, fără succes facil, prefabricat, la public și fără „floricele”. Or, în viziunea lui Kerek, „Rața sălbatică” e un spectacol curat, lung, dar nu lungit, care-i conferă lui Ibsen o contemporaneitate naturală derivând din universalitatea scrierilor sale, nu căutată. Deopotrivă, cursivitatea aproape spartană, vetustă, aparent fără intervenție regizorală, a narațiunii e în spiritul abordării dramaturgului, care folosise în mod deliberat un limbaj simplu, al clasei de mijloc, în scriere.
  Și distribuția,
  Citeste tot pe Blog de ziarist
• Cerul senin din adâncul mării de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  Nu orice adevăr, odată dezvăluit, aduce liniştea, ieşirea din labirint şi confuzie, izbăvirea. Unele adevăruri declanşează dezastrul, pârjolesc, devastează. "Raţa sălbatică” ne oferă o mostră de confruntare între idealismul planului etic absolut şi realitatea palpabilă, existenţa cotidiană, punând în discuţie concepte precum: conştiiinţă, eroism, spirit de sacrificiu, familie.
  O mare nedreptate face ca un om vinovat să rămână nepedepsit. Mai mult, cel nevinovat - asociatul primului - va plăti ponoasele în locul lui şi, de fapt, îşi va rata viaţa; şi nu numai pe-a lui, ci şi a urmaşilor lui. Bătrânul Werle a ştiut însă să nu rămână dator faţă de vechiul lui camarad, Ekdal, locotenentul stăpân al pădurilor, azi un alcoolic senilcare vânează iepuri în podul casei - un pseudo-luminiş vital, un surogat de libertate care îi permite să se joace de-a neînfricatul. Fiul lui, Hiamar are două proiecte majore: să inventeze ceva
  Citeste tot pe Port.ro
• Miezul lucrurilor de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  De o parte, Gregers, idealistul fundamentalist, predicatorul vieţii în adevăr ca singură opţiune de a trăi. De partea cealaltă, Relling, realistul fundamentalist, predicatorul vieţii în minciună ca singură opţiune de a trăi. La mijloc, Hjalmar, omul condamnat la viaţă, răstignit între cei doi pe-jumătate-înger-pe-umătate-demon ce sfârşesc prin a-l sfârteca tot încercând să-l tragă spre propria variantă a binelui.
  O cheie a descifrării proaspetei premiere de la Bulandra, Raţa sălbatică de Henrik Ibsen, în regia lui Peter Kerek, e încercarea de a înţelege cât bine şi cât rău aduc în viaţa lui Hjalmar (un Gheorghe Ifrim pe cale de a se reinventa după pleiada de excepţionale roluri de comedie) neliniştitul în căutare de absolut Gregers (Şerban Pavlu balansând just între poezia personajului capturat de propriile reverii împinse la limita autismului şi dialogurile tăioase cu figura sinistră a tatălui jucat de un Victor Rebengiuc
  Citeste tot pe Agenda LiterNet