Cine are nevoie de „Rața sălbatică” a lui Ibsen în 2015?
De bună seamă că, întâi de toate, un teatru precum Bulandra, al cărui prestigiu obligă înnobilarea stagiunii cu o montare după un clasic, Henrik Ibsen. Apoi, necesitatea unui nou examen de maturitate pentru tânărul regizor Peter Kerek, care știe că pentru a ajunge în liga celor cu care a lucrat – Ciulei, Șerban, Purcărete – e cazul să regizeze și spectacole clasice, fără succes facil, prefabricat, la public și fără „floricele”. Or, în viziunea lui Kerek, „Rața sălbatică” e un spectacol curat, lung, dar nu lungit, care-i conferă lui Ibsen o contemporaneitate naturală derivând din universalitatea scrierilor sale, nu căutată. Deopotrivă, cursivitatea aproape spartană, vetustă, aparent fără intervenție regizorală, a narațiunii e în spiritul abordării dramaturgului, care folosise în mod deliberat un limbaj simplu, al clasei de mijloc, în scriere.
Și distribuția,
Citeste tot pe
Blog de ziarist