De adevărul zicerii că sentimentele frumoase nu fac literatură, cu atât mai puţin literatură dramatică, m-am convins o dată în plus cu o ocazia spectacolului cu piesa Râul de Bâlci de Ioana Crăciun, montată în premieră absolută de Mircea Marin la Theatrum Mundi din Bucureşti. Nu am avut ocazia să citesc textul, iar primele zece-cincisprezece minute din spectacol aproape că nu am înţeles mai nimic din ceea ce se rostea pe scenă. Mă îndoiesc însă că lectura poate schimba esenţial impresiile nu tocmai bune pe care le am despre text.
Ştiu că Ioana Crăciun este o reputată germanistă şi excelentă traducătoare de literatură dramatică. Din lungul interviu pe care i l-am luat criticul Ion Cocora pentru caietul – program, aflăm că, hotărând să rescrie pentru scenă, într-o formă nouă, celebrul basm Tinereţe fără bătrâneţe, autoarea şi-a pus întrebarea cum poţi să povesteşti fără să plictiseşti pe nimeni o poveste arhicunoscută.
Citeste tot pe
Revista Familia
