editeaza

• Exit Ionesco de Ioana Moldovan sursa: Revista 22
  n 26 martie 2009, la Teatrul Barrymore a avut premiera Regele moare (Exit the King) de Eugène Ionesco, un spectacol cu angajament limitat, avându-i în distribuţie pe: Geoffrey Rush (Regele Bérenger) şi Susan Sarandon (Regina Marguerite).
  Spectacolul era o reluare americană a versiunii din 2007 produsă în Melbourne (Australia), cu aceiaşi doi mari actori în rolurile titulare. Pentru Susan Sarandon a fost primul rol pe Broadway, după o absenţă de aproape 40 de ani, experienţă asumată numai la insistenţele lui Geoffrey Rush, obsedat de acest rol şi dornic să-l rejoace, fiind totodată şi traducător al textului, alături de Neil Armfield, regizorul producţiei.
  Regele moare a fost foarte rar montat în Statele Unite în ultimii 40 de ani, iar textul n-a mai găsit susţinători nici în mediul universitar american, care preferă Cântăreaţa cheală şi Rinocerii ca exemple ale absurdului ionescian.
  Prin urmare, alegerea acestui text pentru publicul american al
  Citeste tot pe Revista 22
• Dupa 10 de ani, Ionesco revine pe Broadway de Manuela Golea sursa: România Liberă
  Absurdul din dramaturgia lui Eugen Ionesco a revenit la moda in Occident. O noua adaptare dupa "Regele moare" a avut premiera pe Broadway. La traducerea piesei a contribuit si actorul Geoffrey Rush, interpretul regelui.
  Eugen Ionesco a scris "Regele moare" in 1962 si s-a jucat pentru prima data in 1968, la Lyceum Theatre, iar televiziunea franceza a filmat-o de doua ori, in 1978 si in 2006. Aceeasi montare se joaca pentru prima data pe Broadway si numai pana in 14 iunie, la Ethel Barrymore Theater, iar
  Geoffrey Rush a tradus el insusi aceasta varianta impreuna cu regizorul australian Neil Armfield. Spectacolul a mai fost prezentat in Belvoir St. Theatre din Sydney, in 2007. Traducerea si adaptarea lor a fost o adevarata aventura, Rush precizand ca au tradus din franceza cuvant cu cuvant si ca probabil 98% din text este original. Lucrarile absurde ale lui Ionesco, recunoscute pentru dificilele sale adaptari, sunt destul de rar acceptate de un teatru care de obicei prezinta montari
  Citeste tot pe România Liberă