editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Rafinament şi seducţie de Daniela Boboiciov Magiaru sursa: Revista Orizont -pg.26
  Montarea Teatrului Naţional Timişoara propune publicului o întâlnire cu un text superb şi cu cel mai mediatizat coregraf din România (Răzvan Mazilu) într-un spectacol de teatru şi dans.
  Remarc mai întâi decorul, deloc încărcat şi proiecţia din fundal: cad pietre preţioase, semn al opulenţei, dar şi descifrare timpurie a cheii unei poveşti ascunse. Pe scenă Aubrey de Vere (Răzvan Mazilu într-un rol foarte bun), trufaş, înconjurat de mătăsuri - senzaţie de răsfăţ pur. Are o eleganţă combinată cu trufie, şarm, rafinament şi discreţie.
  Ion Rizea este naratorul, personaj ingrat, care retrăieşte cu uimire şi emoţie o întâmplare uluitoare, dar trebuie să fie distins, subtil şi abil - pe măsura partenerului său. Poate de aceea mă aşteptam la un rol cu mai multă forţă, mai cu morga cu care Mateiu Caragiale şi-a construit atât de migălos şi personajele şi viaţa.
  Piesa debutează cu un surplus de text: naratorul citeşte scrisori şi
  Citeste tot pe Revista Orizont -pg.26
• Realitatea, în teatru de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  La Timişoara se desfăşoară Festivalul dramaturgiei româneşti, ediţia a XV-a. Organizatorul evenimentului - Teatrul Naţional, sprijinit de Ministerul Culturii - pune în lumină, de această dată, scrierile dramatice care reflectă starea reală a societăţii româneşti de astăzi.
  Deschiderea Festivalului a avut loc sâmbătă seară, la Sala Mare a Naţionalului timişorean, cu o producţie de referinţă a teatrului-gazdă, "Remember", creaţie regizată şi coregrafiată de Răzvan Mazilu. În acest spectacol "narcisist", artistul îl are partener de scenă pe actorul Ion Rizea.
  Deşi textul aparţine unui clasic, Mateiu I. Caragiale, el pare foarte contemporan. Totuşi, spectacolul a fost inclus în secţiunea "Intersecţii" şi nu în cea oficială "Focus", care vizează cotidianul în scriitura dramatică. În aceeaşi seară, dar în alt spaţiu, în "Sala 2" a Teatrului Naţional, deschisă de curând în clădirea care a fost cândva manej imperial,
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Stranii vise şi întâmplări trăite de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Surprinzător de bogată, dar şi de contradictorie bibliografia critică ce i-a fost consacrată lui Mateiu I.
  Caragiale. Atât bogăţia cât şi diversitatea opiniilor sunt, fireşte, un semn de normalitate, numai că ele apar în spaţiul unei cercetări literare despre care voci din ce în ce mai insistente spun că ar fi fost marcate excesiv (ca un blestem!) de celebra Istorie a literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, lucrare care a contribuit decisiv la instituirea a ceea ce lui Eugen Negrici (cf. Iluziile literaturii române, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008) i se par a fi însemne ale „misticii definitivului”. Despre cea mai cunoscută scriere a lui Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea- Veche, G. Călinescu a simţit cum nu se poate mai bine că nu e nicidecum un roman, dar, pe de altă parte, a judecat-o în conformitate cu criteriile generice ale acestuia. Aşa încât, „divinul critic” a edictat că e vorba despre o
  Citeste tot pe Revista Familia
• Cîrje pentru un dandy de Eugenia Anca Rotescu sursa: Observator Cultural
  Estetica urîtului, kitsch-ul şi alte chipuri ale contemporaneităţii s-au aşezat peste imaginea de altădată a frumosului. Rafinamentul înalt, gustul cultivat, discursul elevat, manierele alese, luxul preţuit pentru valorile lui par să aparţină unui trecut de mult apus. În cel mai bun caz, trimit la curente literare şi artistice precum romantismul tîrziu sau impresionismul, la muzica lui Wagner, la picturile lui Van Dyck, Ruysdaël sau Gaugain. Şi, desigur, la expresia lor pură, etalată în toată splendoarea: la dandism.
  Răzvan Mazilu şi Ion Rizea împărtăşesc nostalgia acelei epoci. Premiera Remember de la Teatrul Naţional din Timişoara se naşte din această fascinaţie comună. Pînă într-atît este ea de mare, încît dramatizarea, prin renunţarea la cîteva pasaje şi accentuarea altora, pune în prim-plan tema dandismului. În plan secund trece problema identitară pe care o ridică nuvela lui Mateiu Caragiale. Păstrează doar incertitudinile legate
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Privirea, între oroare şi fascinaţie - Remember de Beatrice Lepădat sursa: Agenda Liternet
  "Ştiu... în colivie l-aş închide pe Sir Aubrey, să îl admir ca pe o pasăre rară şi să fiu sigur că aşa nu i se va întîmpla nimic rău, niciodată." Iată cum cuvintele lui Răzvan Mazilu au cunoscut împlinirea prin Remember, spectacol regizat chiar de acesta la Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara şi aflat în vizită la Odeon pe 16 martie 2010. Nu ştiu dacă în 2006, când dansatorul scria astfel despre personajul lui Mateiu în RetroVizoarele lui Alex. Leo Şerban, îşi imagina că va ajunge să îl întruchipeze el însuşi pe Sir Aubrey de Vere. Dacă spectacolul este un vis devenit realitate, bucuria este, cu siguranţă, la fel de mare atât pentru cei de pe scenă, cât şi pentru (cei mai mulţi dintre) spectatori. Cu precizarea, necesară şi poate dezarmantă, că, în mod paradoxal, a-l privi pe Aubrey întrupat este un act total de indiscreţie şi de lipsă de măsură.
  A-l privi pe acela care trăieşte ferindu-se de expunere cu setea şi
  Citeste tot pe Agenda Liternet
• Safirul şi natura evanescentă a inspiraţiei de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Daca brutalitatea sau anostul domina scena rom#neasca de teatru, noua premiera a lui Razvan Mazilu de la Teatrul National din Timisoara a \nsemnat, cu adevarat, o desfatare estetica: „Remember“, dupa nuvela omonima a lui Mateiu Caragiale, \n regia, coregrafia si costumele concepute de Razvan Mazilu, decoruri si video realizate de Dionisis Christofilogiannis, sound design semnat de Vlaicu Golcea (\n fapt, un colaj din Wagner) si light design de Florian Putere. Un spectacol uluitor, care amesteca tar#muri ambivalente, maluri estetice miscatoare, sub atotcuprinzatoarea constelatie a revenirii la frumusete. Adica la acea categorie cu care Arta echivala la \nceputuri.
  Ceea ce defineste „Remember“ de la Timisoara e maniera extrem de inteligenta a lui Razvan Mazilu si Dionisis Christofilogiannis de a recupera traditia dandysmului – spirit, estetism si eleganta –, sub tutela lor comuna, Cultura. Cu marea Arta, ca depozit stratificat al spiritului, \n esenta sa supraumana,
  Citeste tot pe Revista Cultura