În vremea socialismului dinastic, arareori găseai pe afişele de teatru Revizorul lui Gogol. Exista o anumită prudenţă atunci când cuiva îi venea ideea introducerii acestei piese în repertoriu.
Trauma interzicerii celebrului, miticului spectacol al lui Pintilie de la “Bulandra”, una dintre cele mai categorice operaţiuni ale pumnului şi palmei cenzurii comuniste, interzicere intervenită în septembrie 1972, s-a resimţit ca atare până în decembrie 1989.
Mai nimeni nu îşi mai asuma riscul unui ipotetic şir de vizionări cu vajnice comisii ideologice care erau oricând gata să identifice şopârle, aluzii al căror obiect ar fi putut fi corupţia endemică a nomenclaturii, dacă nu cumva însuşi cuplul dictatorial. Aşa se explică poate şi faptul că, dacă punem la o parte versiunea scenică viabilă, extrem de suplă, datorată lui Adrian Lupu (semnată cu pseudonimul Adina Zeev), nimeni, preţ de decenii, nu s-a angajat să facă o nouă traducere.
Citeste tot pe
Adevărul
