Mai văzusem piesa* lui Ionesco când eram mic şi, culmea, tot la Comedie! Era o montare comunistă, plină de şopîrle, ca să poată trece de cenzură: că, mă-nţelegi, „rinocerizarea“ e o aluzie strict la alunecarea spre extrema dreaptă, spre mişcarea legionară… dar nu se referă la extrema stîngă şi la comunism, no!
Atunci n-am înţeles nimic şi l-am pisat la cap pe taică-meu de l-am înnebunit, mai ales că nici nu putea să-mi lămurească limpede despre ce e vorba. De, i-era şi lui frică în anii ăia, să nu care cumva să nimerească la beci, doar că n-am priceput eu ce-i cu Rinocerii!
Aşa că acum m-am dus plin de fiere (id est „revoltă antipaternă“), decis să-nţeleg şi să-mi placă.
De înţeles am înţeles, cu plăcutul am avut ceva dificultăţi. Admit că montarea e foarte bună, decorurile-s inspirate (adică minimale), actorii sînt tineri şi dau din ei tot ce pot (să joci Ionesco e o şansă pe care puţini o au),
Citeste tot pe
Academia Cațavencu