editeaza

• În căutarea umanității noastre: „Rinocerii” în regia lui Claudiu Goga de Nicoleta Munteanu sursa: Iașul Universitar
  Doi oameni caută și se caută pierduți printre trupurile celor care până de curând au fost asemenea lor, dar între timp se transformaseră ireversibil în rinoceri. Mersul le e împiedicat, e fugă poticnită de disperare. Ea renunțase deja la luptă, fascinată de forța primitivă a pachidermelor, înspăimântată de singurătatea în doi, exasperată de umanitatea vulnerabilă a celui de lângă ea. El încearcă să o convingă de faptul că ”a fi om nu-i chiar atât de dezgustător”. Alegerea fusese însă făcută și el se închide definitiv într-o lume vidată de oameni, dar pulsând încă de umanitate. Nu e un învingător, e doar un supraviețuitor, îndoindu-se profund de tot ceea ce simte și gândește, hotărât însă să rămână om, să nu abdice de la ceea ce înseamnă umanitatea sa. ”Sunt ultimul om și-am să rămân om până la capăt!” spune Bérenger înainte de a se baricada în propriul apartament, care însă, fără a fi (încă)
  Citeste tot pe Iașul Universitar
• Cum mai stăm cu Eugène? de Paul Boca sursa: Art Act Magazine
  În 1960, la câteva luni după ce Eugène Ionesco publica Rinocerii sub formă de text dramatic (iniţial, creaţia ionesciană fusese publicată ca nuvelă, în 1957, avându-l ca singur personaj pe Béranger), piesa era pusă în scenă de celebrul Jean-Louis Barrault la Théâtre de l'Odéon din Paris. După numai două luni, Orson Welles realiza şi el, în stilu-i caracteristic, un spectacol după piesa lui Ionesco la Royal Court din Londra, avându-l pe Laurence Olivier în rolul principal. Au trecut 50 de ani de atunci, dar Béranger îşi respectă promisiunea făcută în ultimele lui cuvinte: „Am să mă apăr împotriva lumii întregi, mă voi apăra, mă voi apăra! Sunt ultimul om şi voi rămîne aşa pînă la cea din urmă suflare! Nu mă dau bătut!”. Cu peste o mie de reprezentaţii în Germania, cu alte mii în zeci de ţări ale lumii, Rinocerii rămâne, încă, una dintre cele mai jucate piese scrise în ultimul secol. Béranger nu se dă încă bătut.
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Unde ne sunt anti-rinocerii? de Dana Treaba sursa: Ziarul de Iași
  ricui i se poate intimpla sa fie, dintr-un anumit punct de vedere, un inadaptat al lumii sale, un marginal, refuzind sa se conformeze, percepindu-i pe ceilalti ca pe niste straini. Uneori strainul iti este atit de departe, incit incepe sa-si piarda forma umana si inceteaza sa fie o fiinta umana cu un sistem de gindire diferit de al tau, metamorfozindu-se intr-un monstru.
  Pe 12 martie a avut loc la Teatrul National din Iasi premiera piesei de teatru Rinocerii de Eugene Ionesco, in regia lui Claudiu Goga. Din distributie fac parte actorii: Constantin Puscasu, Teodor Corban, Silva Helena Schmidt, Cosmin Maxim, Doru Aftanasiu, Florin Mircea, Emil Coseru, Adi Carauleanu, Doina Deleanu, Pusa Darie, Anne Marie Chertic, Daniel Busuioc, Dumitru Nastrusnicu, Antonella Cornici, Gelu Zaharia, Silvia Baleanu Popa.
  Tema muzicala aleasa pentru acest spectacol intimpina spectatorul, il introduce in plin joc al actorilor, conducindu-l la final spre iesire: Les Passants a lui Zaz,
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Datul in spectacol - Atentie la rinocerizare de Oltita Cântec sursa: Suplimentul de cultură
  In 1964, cu voie de la partid, de la cel comunist roman, la Teatrul de Comedie din Bucuresti se monta Rinocerii, primul text al lui Eugene Ionesco care dilua vigilenta ideologica a cenzurii comuniste. Era, de fapt, piesa cu care Ionesco facuse saltul din micile teatre de pe rive gauche, pe scenele consacrate, Rinocerii fiind montata la Schauspielhaus, apoi la Odeonul parizian si London Royal Court.
  Istoria punerii in scena a lucrarilor ionesciene in Romania a inregistrat momente pitoresti, inclusiv postdecembriste. Nemultumita de contextul politic, la fel ca noi cei de-acasa, de altfel, Marie France impunea un alt soi de control, acordind cu foarte mare dificultate drepturile de autor institutiilor noastre de spectacole. Fireste, e dreptul domniei sale, dar e prohibitiv si incorect sa “pedepsesti” artistii pentru situatii independente de vointa lor. Mai ales ca ultimii ani au adus o serie foarte reusita de inscenari, vezi, de pilda, Cintareata cheala a lui Tompa Gabor,
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• O gura de oxigen teatral: "Rinocerii" lui Claudiu Goga de Calin Ciobotari sursa: Flacăra Iașului
  In ultimii ani, EugA¨ne Ionesco si spectatorul roman de teatru s-au intalnit foarte rar. Nu reiau aici mult discutatul embargo pus de detinatorii drepturilor de autor ale dramaturgului, ci doar constat cat de mult s-a simtit aceasta lipsa.
  E adevarat, Ionesco a mai circulat, „la negru", prin spectacole studentesti, or prin inlocuirea subversiva a lui „de..." cu „dupa", a auctoriatului cu adaptarea. Si, inevitabil, o tacere stinghera s-a lasat pe „Cantareata cheala", pe „Scaunele" si pe celelalte piese ale caror titluri au devenit aproape patrimoniale.
  Iata de ce, cand Claudiu Goga a anuntat ca vrea sa puna la Iasi „Rinocerii", problema principala nu era daca spectacolul va iesi bun sau prost, ci daca montarea va exista sau nu. Cum necum, Teatrul a obtinut permisiunea de a juca piesa, Goga a facut castingul, si fascinantul absurd ionescian a inceput sa se preumble prin orasul cu sapte coline. Rinocerii urbei si-au dat coate, rinocerii din teatru s-au scarpinat o vreme
  Citeste tot pe Flacăra Iașului
• „Rinocerii” sau Răsturnarea valorilor de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Claudiu Goga a montat textul ionescian, pentru că îl consideră foarte actual
  Piesa „Rinocerii” a lui Eugène Ionesco, montată de curând de Claudiu Goga, se va juca mâine şi poimâine în sala Cub a Teatrului Naţional Iaşi. Acest text ionescian scris în urmă cu peste 50 de ani a fost pus în scenă în România, în perioada dominării comu­niste, o singură dată, potrivit datelor Institutului de Memorie Culturală (cIMeC). Este vorba despre spectacolul Teatrului de Comedie, regizat în 1964 de Lucian Giurchescu, cu protagoniştii Radu Beligan şi Ion Lucian.
  Începând cu 1990, diverşi creatori au abordat „Rinocerii” pe scenele teatrelor din România, dar nici o variantă nu a avut totuşi ecoul celei de la „Comedie”. Regizorul Claudiu Goga a ales să monteze „Rinocerii” la Iaşi dintr-un motiv bine întemeiat. El a spus pentru Jurnalul Naţional că fiecare generaţie are rinocerii ei. „Poate că acum, mai mult ca niciodată, în România textul este
  Citeste tot pe Jurnalul Național