Wow! Am tot vrut sa scriu despre spectacol de cand m-am intors de la iasi. Pana sa apuc insa, am vazut filmuletul de pe veioza-arte si mi s-a parut mult mai misto decat orice incercare a mea de a reda ceva din vibe-ul Romania! Te pup!
Ce pot sa spun e ca, eu m-am simtit bestial; mi se pare un spectacol foarte tare, foarte autentic si tot ce traiam in sala ca spectator imi dadea o senzatie de deja vu, mirosurile, situatiile, atitudinea si atmosfera, sooo romanian, polemicile sa plec? sa raman?, romania vs. strainatatea, 'vreau sa plec din romania acum!' sau 'e o arta sa traiesti aici!' ?
E un univers in care am crescut, e lumea mea, pe care am urat-o de-atatea ori, dar care ma costa, e lumea de care apartin, cu care ma identific cel mai bine... si cred ca e foarte important, ca spectator, sa te poti identifica, sau cel putin pentru mine e... Si cum ironia inseamna acceptare, textul si spectacolul sunt pline de ironii, si desi m-am hlizit non stop, totodata, pe undeva spectacolul m-a
Citeste tot pe
findingmarypoppins.blogspot