Desi lucrul acesta pare sa fie uitat, uneori, teatrul are, ca rost primordial, adresarea catre public. Tot ce se intampla pe scena, minunatele mari montari "traditionaliste" si la fel de minunatele mici spectacole "experimentaliste", subtilele inventii ale regizorilor si rafinatele solutii ale scenografilor, impresionantele desfasurari de abilitate fizica si de maiestrie vocala ale actorilor - ce mai incolo
si-ncoace, totul - serveste unui singur scop: desfatarea spectatorilor. De aceea, intrebarea-cheie in orice teatru este: cum sa-i atragi pe acesti spectatori?
Isi pun intrebarea de mai inainte, desigur, in primul rand directorii, care trebuie sa numere bani si sa trimita rapoarte "mai sus", si actorii, care trebuie sa infrunte, seara de seara, "monstrul cu o mie de ochi", adica sala plina, sau (infinit mai greu) monstrul fara de ochi, adica sala goala. Era sa spun ca e o preocupare ce nu tine cont de varsta, orientarea politica si apartenenta etnica a unui teatru, dar...
Citeste tot pe
Ziarul de duminică