Undeva, în Centrul zis istoric al Bucureştiului, la "margine de cafenele" şi la umbra statuii uriaşului Gheorghe Dinică, afişul teatral ne anunţă că, în viziunea (nu televiziunea) britanicului Tom Stoppard, cei doi prieteni turnători ai lui Hamlet ar fi morţi. Ştire de Breaking News... Dar nu-l credeţi! La acest englez strălucitor, care-şi permite să se ia în colţi cu strămoşul William până şi moartea este relativă. Sau părelnică. Sau... un simplu moft, giumbuşluc scenic, ceva, acolo... apoi altceva... şi aşa mai departe.
Atitudinea ireverenţioasă a lui Stoppard faţă de textul shakespearian - considerat de mulţi un fel de "Tatăl nostru", al teatrului universal - te poate surprinde şi chiar năuci. Incită, amuză sau irită - asta devine după facultăţi, cum ar spune un personaj al lui Marin Preda. Cert este un lucru: indiferent nu te lasă. Cu o singură condiţie: să fi înţeles (sau măcar citit) Hamlet-ul shakespearian. Ca să nu confunzi
Citeste tot pe
Agenda LiterNet