editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Antieroii au şi ei dreptul la moarte Ros&Guil la judecata de apoi a teatrului de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cu „Rosencrantz & Guildenstern sunt morţi”, piesa lui Tom Stoppard, montată la Teatrul Maghiar din Timişoara, cel mai nou spectacol ce poartă semnătura lui Victor Ioan Frunză, directorul de scenă închide un capitol dedicat lui Hamlet, „erou surprins într-un moment de tragică ratare”.
  Textul este, de altfel, o excelentă pledoarie filozofică despre ratare, dar de data aceasta personajele nu au în ele nimic eroic şi drept urmare şi tragicul situaţiei lor cade în deriziune. Rosencrantz şi Guildenstern, mărunţii spioni ai regelui Danemarcei puşi să-şi trădeze prietenul din copilărie, pe tânărul prinţ Hamlet, se trezesc pe lumea cealaltă fără a avea măcar conştiinţa faptului că sunt morţi. Tot aşa cum nici în viaţă nu au avut măcar o fărâmă de conştiinţă adormindu-şi cugetul cu scuza că „noi suntem mici. De ce să ne amestecăm în treburile celor mari şi puternici?“. Interschimbabili, nici ei nu mai ştiu foarte bine care e
  Citeste tot pe Cotidianul
• Rosencrantz si Guildenstern candidaÈ›i la UNITER de Gabriela Lupu sursa: Revista Tribuna
  Unul dintre spectacolele cu cele mai multe nominalizări la ediţia Galei Premiilor UNITER din acest an este Rosencrantz & Guildenstern sunt morţi, piesa lui Tom Stoppard, montată la Teatrul Maghiar din Timişoara sub semnătura lui Victor Ioan Frunză. Spectacolul intră în competiţie la categoriile cele mai importante: cel mai bun spectacol, cea mai bună regie şi cea mai bună scenografie (cea a Adrianei Grand).
  Cu acest spectacol, directorul de scenă Victor Ioan Frunză închide un capitol dedicat lui Hamlet, din seria �eroilor surprinşi într-un moment de tragică ratare� inclusă în programul său regizoral.Textul
  este, de altfel, o excelentă lucrare filozofică despre ratare, dar de data aceasta personajele nu au în ele nimic eroic şi drept urmare şi tragicul situaţiei lor cade în deriziune. Rosencrantz şi Guildenstern,
  mărunţii spioni ai regelui Danemarcei puşi să-şi
  Citeste tot pe Revista Tribuna
• Puterea iluziei şi iluzia puterii de Monica Andronescu sursa: Yorick.ro
  Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi. Dispăruţi cu vasul care trebuia să-l ducă pe Hamlet în Anglia. Povestea e închisă. Timpul aşezat la loc în matcă. Cortina lăsată. Prinţul Danemarcei, cu tot cu Elsinore, se întoarce în lumea lui. Şi peste ani şi ani, dramaturgul Tom Stoppard desface ochiurile textului lui Shakespeare, cum ai depărta două bucăţi de sârmă ghimpată una de alta, lăsând să scape printre ele două dintre personaje. Rosencrantz şi Guildenstern trăiesc…
  La Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara, Victor Ioan Frunză propune o versiune scenică a celei mai cunoscute dintre piesele dramaturgului britanic „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi”, la numai câţiva ani după ce, pe aceeaşi scenă, a montat „Hamlet”.
  O sală de teatru în oglindă. Iar în mijloc scena. Din pământ negru. De o parte publicul aşezat pe scaune şi privind la Rosencrantz şi Guildenstern. De cealaltă parte ei doi, aşezaţi pe scaune,
  Citeste tot pe Yorick.ro
• Aruncă noaptea de pe tine! de Mircea Morariu sursa: Teatrul azi
  Anul 2009 a fost unul neîndoielnic de bun atât pentru regizorul Victor Ioan Frunză, cât şi pentru scenografa Adriana Grand. Respectându-le dorinţa, recent reiterată într-un interviu publicat în presa cotidiană, nu îi voi numi „cuplu de creatori“. E limpede însă pentru oricine că spiritul lor de echipă funcţionează admirabil. Dorinţa lor de a fi percepuţi ca personalităţi distincte nu mi se pare totuşi nici lipsită de noimă, nici alintare, nici semn de orgoliu rău plasat. Atât Adriana Grand, cât şi Victor Ioan Frunză sunt artişti mari, şi s-au arătat astfel şi atunci când au colaborat cu alţi artişti asemenea lor. În niciun caz, unul nu funcţionează drept „cârjă“ pentru celălalt. Lucrul acesta e sigur. Dar e la fel de sigur că, de cele mai multe ori, întâlnirile lor pe scenă au fost generatoare de evenimente, adesea chiar de mari evenimente.
  Parafrazându-l pe Michel Houellebecq (cf. Michel Houellebecq – Bernard-Henri Lévy,
  Citeste tot pe Teatrul azi
• A fost, nu mai este! de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Note despre un spectacol din anii 90, nominalizat în 2010!
  Piesa lui Tom Stoppard, ”Rosencrantz și Guildenstern sunt morți”, scrisă în anii 60, este o piesă despre confuzie. Hazlie pe alocuri, mai ales grație multor jocuri de cuvinte, piesa a fost calificată drept ”absurdă”, dar succesul ei a venit și din amplele citate din Hamlet, care permit actorilor să-și exerseze priceperea cu personajele shakespeariene fără să ”ducă” în spate un întreg spectacol Shakespeare. În plus, confuzia exprimată în mod comic de către cele două personaje titulare, devenite aici din secundare principale, oferă încă două partituri bune pentru actorii cu potențial comic. Astăzi, la peste 40 de ani de la premiera din 1966, în lume piesa mai e jucată în special de trupele de amatori, iar criticile care i s-au adus au variat de la defectele de structură – personaje nedezvoltate, ruperi de ritm, diferențe între scene ingenioase și lungi scene plicticoase – la
  Citeste tot pe Art Act Magazine