Un act artistic ratat de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
Preț de vreo trei ore, cât a durat reprezentația spectacolului cu piesa Svejk, adaptare realizată de binecunoscutul dramaturg maghiar Spiró György după încă și mai cunoscuta scriere în proză a lui Jaroslav Hašek, m-am întrebat care au fost motivele ce l-au determinat pe regizorul Kincses Elemér să îl monteze. Textul e, după cum bine știm cu toții savuros, dar se vede cu ochiul liber că directorului de scenă nu i-a fost deloc la îndemână să găsească o matrice stilistică unitară de natură să valorifice savoarea cu pricina. Aceluiași director de scenă i-a lipsit o atitudine fermă, a oscilat între bufonada supradimensionată, grotescă și comedia de esență realistă. Ritmul spectacolului nu i-a fost lui Kincses Elemér o preocupare imperativă, cele mai multe dintre cele 17 tablouri ce compun spectacolul, se scurg lent, leneș, nu depășesc condiția unor înfăptuiri firave care, luate individual, ar putea fi, cu maximă îngăduință, socotite drept niște sketciuri de televiziune ori de cabaret cvasi-reușite. Neîndoielnic, Gáspárik Attila e un actor ce posedă multe date ce i-ar fi putut fi favorabile, astfel încât ar fi putut fi un bun interpret al bravului soldat Svejk. Numai că regizorul l-a lăsat pe scenă singur, nu i-a dat nici un fel de îndrumare, nu i-a cenzurat excesele, nu l-a condus spre finețea la care ne așteptam, așa încât nici din acest punct de vedere spectacolul nu rezistă. Ceilalți mulți și (unii) buni actori din distribuție, pe care îi știam buni din ocazii artistice anterioare, se descurcă cum pot, cum s-ar zice pe cont propriu. Unii mai bine, alții mai puțin bine, alții deloc bine. Pentru rolurile de figurație au fost solicitați studenți de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Probabil cu gândul optimist că astfel vor învăța meserie și se vor deprinde cu ceea ce înseamnă jocul pe o scenă profesionistă de teatru. De fapt, nu au avut de învățat nimic. Sau nimic altceva decât cum nu trebuie făcut și interpretat un spectacol de comedie. Sper să fi învățat asta, nu altceva. E limpede că autoarei decorurilor și costumelor - scenografa invitată Csizmadia Imola - i-au fost impuse mari restricții bugetare. Ea a încropit o scenografie de criză economică, scenografie marcată deopotrivă și de o acută criză de inspirație. E vorba, pe române ște spus, despre o scenografie ce nu depășește nivelul unui modest spectacol de casă de cultură. Or, în astfel de condiții Svejk în repertoriul Companiei Tompa Miklós a Teatrului Național din Târgu Mureș nu e nici mai mult, nici mai puțin decât un act artistic ratat.
