Am ajuns la Brăila în primele zile ale anului 2012, după o pauză de trei ani. Atunci ca şi acum ajunsesem în oraşul lui Mihail Sebastian, unde, atunci ca şi acum, nu există niciun muzeu.
Un spectacol de atmosferă
Aşa mi s-a părut a fi Sandros, după piesa lui Thuróczy Katalin, montat la Sala Studio şi amplificând datele respective săli (scenografia: Mihai Păcurar) de regizorul Sorin Militaru. Un spectacol de atmosferă şi de stare (impresie potenţată de muzica lui Vlaicu Golcea), mai curând decât unul de acţiune. Spectatorului roman îi este relativ cunoscut numele autoarei textului, una dintre cele mai importante scriitoare de literatură dramatică din Ungaria de azi. Îi e cunoscut mai cu seamă datorită spectacolului cu joy.mega.joy, montat la Teatrul Odeon prin anul 2005 de acelaşi Radu Afrim, pomenit ceva mai sus. Montările cu Scara pisicii de la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” din Iaşi şi, mai apoi, de la Teatrul Naţional din
Citeste tot pe
Adevărul