În 1989 apărea la Editura Minerva, în colectia Biblioteca pentru toti, romanul Manuscrisul găsit la Saragosa al lui Jan Potocki (în traducerea lui Mihai Mitu). Ca orice carte bună, se procura greu si circula, cu mare rapiditate, din mînă-n mînă. Am citit-o pe nerăsuflate. Am recitit-o acum doi ani cînd a fost publicată într-o traducere completă la Editura Nemira si am retrăit bucuria abandonului într-o lume ciudată si planetară parcă, compusă dintr-un amestec, si el ciudat, de realitate si fantastic, cu o alchimie specială a scriiturii bazată pe povestirea cadru. Un fel de captatio benevolensis pentru a fi prins într-o aventură spirituală de înaltă tinută. Cînd am aflat că regizorul Alexandru Dabija a făcut un spectacol după Manuscrisul găsit la Saragosa am avut o retinere, probabil dintr-o neputintă personală, neimaginîndu-mi cum un roman stufos, cu complexe trimiteri culturale, coplesitoare pe alocuri, poate fi ordonat într-un scenariu dramatic
Citeste tot pe
România literară
