editeaza

• 1
• 2
• 3

• Schimb de chairman de Eugen Pasareanu sursa: Yorick
  Chairman e un termen englezesc ce-l desemnează pe şef sau preşedinte (de obicei al unei companii). Spectacolul Scaunele, montat la Craiova de Kincses Elemer şi prezentat în cadrul festCO propune un astfel de schimb de chairman-i, unul care nu a fost niciodată, doar a meritat (Bătrânul), şi viitorul chairman, purtătorul mesajului (Oratorul).
  În numeroase montări ale acestui text, regizorii preferă să meargă pe zona o zonă exclusiv metaforică, dinamitând şi discreta înlănţuire logică a dialogului între bătrâni şi personajele imaginare. Ionesco însuşi scria în Note şi contranote despre personajele invizibile, cele de pe scaune, că ele „vor fi fiind ele expresia unei realităţi insuficient imaginate, produsul unei minţi aflate la capătul puterilor, nemaiputând să imagineze, nemaiputând să inventeze şi să construiască lumea, invadată (din cauza istovirii, a slăbiciunii sale) de absenţă, de moarte?” Se pare că acest gen de viziuni ar fi
  Citeste tot pe Yorick
• Adevărul-momâie de Crstina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  La o sută de ani de la nașterea autorului, pe Broadway se joacă „Regele moare”, cu Geoffrey Rush și Susan Sarandon în rolurile principale. Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova propune o montare cu „Scaunele” de Eugene Ionesco, în traducerea lui Vlad Russo și Vlad Zografi, regia lui Kincses Elemer și scenografia Klarei Labancz. Interpreți sunt Ilie Gheorghe și Tamara Popescu. Următoarea premieră Ionesco ne așteaptă la Timișoara.
  În „Scaunele” de la Craiova regizorul se folosește în primul rând de calitățile celor doi interpreți. Înțeleaptă măsură, căci cu Ilie Gheorghe în rolul Bătrânului, spectacolul are toate garanțiile actoricești. Intervenția lui Kincses Elemer este discretă, regia mizează mai ales pe decupajul atent și sigur și pe lucrătura migăloasă a scenelor. Ca și în „Există nervi” de la același teatru, montarea aceluiași Kincses Elemer, avându-l ca interpret, printre alții, tot pe Ilie Gheorghe,
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Scaunele de Mircea Ghițulescu sursa: Revista Drama
  După două-trei pagini din Scaunele de Ionesco ţi se pare că este o dramă a ratării. Bătrâna Semiramida îl consolează pe bătrânul ei soţ care n-a ajuns în viaţă decât „mareşal de bloc” deşi, „cu puţină voinţă”, putea deveni „rege şef”. Ratarea va rămâne până la capăt tema piesei dar nu mai e vorba de un individ sau altul ci de fiinţa umană şi, finalmente, de ratarea cosmică, cum vom vedea mai târziu în Regele moare. Teme paralele se adaugă, piesa devenind inepuizabilă în semnificaţii. Când te-ai obişnuit să crezi că este o piesă despre ratare îţi dai seama că este o dramă a solitudinii insula pustie a soţilor matusalemici fiind la fel de singuratică precum Pământul în Univers. Mai e ceva: singurătatea este sporită de o atotcuprinzătoare absenţă a omului. Cei doi soţi se supun unui tragic examen de iluzionare când îşi imaginează acea conferinţă planetară la care participă însuşi Împăratul,
  Citeste tot pe Revista Drama
• Scaunele, de Eugene Ionesco, la Teatrul National Craiova de Nicolae Coande sursa: Ziarul Financiar
  Iubitorii teatrului ionescian au prilejul – si poate, privilegiul – de a fi martorii unui nou spectacol cu o piesa din creatia unui dramaturg pentru care lumea este, intr-adevar, o scena... cu multe scaune.
  „Scaunele" va putea fi vazuta in avanpremiera sambata, 14 februarie, ora 18,30, la sala Ion D. Sirbu a Teatrului National Craiova. Premiera este programata pentru 21 februarie.
  Regia acestui spectacol, in care vor evolua Ilie Gheorghe si Tamara Popescu, ii apartine lui Kincses Elemer.
  Colaborarea sa cu Teatrul National Craiova este una mai veche si include, intre altele, montarea unor piese de I. L Caragiale si Marin Sorescu. Scenografia este semnata de Klara Labancz, iar traducerea piesei apartine lui Vlad Russo si Vlad Zografi.
  Premiera absoluta a „Scaunelor" a avut loc la Theatre du Nouveau-Lancry, in regia lui Sylvain Dhomme, pe 22 aprilie 1952.
  Piesa a fost jucata in sute de reprezentatii-premiera din intreaga lume, in mai multe festivaluri internationale,
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• “Scaunele” - un vid ontologic umplut de mobilă şi durere de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  La Teatrul Naţional “Marin Sorescu” din Craiova a avut loc în acest weekend premiera piesei “Scaunele” de Eugen Ionescu în regia lui Kincses Elemer.
  Montarea a adus în faţa publicului doi mari actori, pe inepuizabilul Ilie Gheorghe şi pe Tamara Popescu care şi-au construit partituri excelente, jucându-i pe cei doi bătrâni imaginaţi de Ionescu cu un rafinament desăvârşit şi cu o prospeţime demnă de doi adolescenţi.
  Pe insula ce, teoretic, a supravieţuit apocalipsei, cuplul, un soi de Adam şi Eva la senectute, funcţionează ca un mecanism stricat, în gol şi fără sens. Btătrâna, deopotrivă soţie şi mamă surogat, ar fi putut fi o eficientă nevastă de dictator, dacă el ar fi avut măcar puţintică ambiţie. “Ai fi putut fi redactor-şef, pompier-şef , mareşal-şef şi chiar rege-şef dacă ai fi avut un pic de voinţă”, îşi ţine ea discursul-tortură, ca o picătură chinezească.
  “Da, dar sunt mareşal de imobil.
  Citeste tot pe Cotidianul