editeaza

• Schneider şi Schuster – despre război şi teatru de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Despre prietenie ştim cu toţii să spunem vorbe frumoase. Despre prietenia dintre doi actori ne putem închipui la fel de bine cât de specială poate fi. Ce legătură spiralată într-un ADN artistic, ce camaraderie, ce ciocnire de orgolii cu scântei domolite doar de forţa nevoii de a-şi fi aproape unul celuilalt, ce tumult, ce emoţii contorsionate, ce destine fantastice, o viaţă trăită în doi, pe scenă şi la cabină, câte şi mai câte. Dar despre prietenia a doi actori polonezi, evrei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Despre această experienţă de viaţă ce am mai putea şti? La toată fascinaţia pentru acest sentiment de iubire fraternă întru scenă şi artă se adaugă clişeele pe care le ştim din filme: ghetou, trenurile morţii, Auschwitz, gaz… tabloul ar fi complet. Ştim la ce să ne aşteptăm. Pentru că avem cu toţii impresia că ştim tot ce avem nevoie şi despre prietenie, şi despre teatru, şi despre Holocaust.
  Citeste tot pe Yorick
• Un spectacol de care chiar avem nevoie: „Schneider & Schuster” de Andrei Crăciun sursa: Ziarul Metropolis
  Mihai Călin şi Richard Bovnoczki (ţineţi minte acest nume!) sunt Schneider şi Schuster, în spectacolul regizat de Lucian Pavel, după piesa lui Joshua Sobol, un mare dramaturg evreu care ne este contemporan (piesa a fost scrisă în 1993).
  Sunt multe feluri de spectacole de teatru pe lume. Cele mai multe sunt simple întâmplări amuzante, pe care le uiți a doua zi. Au rostul lor: petreci timpul liber într-un mod plăcut, ele te distrag, dacă nu te distrează. Uneori decad în șușă, dar chiar și șușele cunosc un sens.
  Mai este apoi și teatrul foarte grav, dacă nu solemn sau chiar sacru. Acesta se închină clasicilor și nu poți să fluieri în acest templu – vai ție, muritorule! Aceste spectacole sunt înfășate de criticii de specialitate în cuvinte grele, în cuvinte cândva onorabile, astăzi banale clișee fără de care respectivii cred că nu se mai poate trăi. De obicei, spectacolele acestea sunt mult mai bune decât salba de fraze prefabricate și
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Călătorie în timp cu Schneider și Schuster de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Al Doilea Război Mondial stă să izbucnească, în timp ce un actor în palton, cu pălărie și un geamantan în mână, intră precaut în culisele unui teatru. E timorat, indecis, speriat și ca să capete încredere în talentul lui se așază în fața oglinzii pentru machiat și își imaginează un dialog cu însuși Konstantin Sergheevici Stanislavski. Își dă jos pălăria și se proclamă demn de Hamlet, nu e în niciun caz un bufon, un actor de mâna a doua care trăiește doar ca să facă publicul să râdă. Așa-zisele culise se confundă cu scena teatrului și scena lumii pe care (se) joacă doi actori, Schneider (Mihai Călin) și Schuster (Richard Bovnoczki) și care se construiesc prin opoziție. Primul e actorul rebel care poartă masca comediei, extrovertitul, cel care nu ridică și nu crede în nicio statuie, fie ea Stanislavski sau Erwin Piscator. Schuster reprezintă o combinație între sensibilitate și vulnerabilitate, un actor total peste care se
  Citeste tot pe Yorick
• În orice necaz e loc de zâmbet de Cristina Mitrea sursa: 4arte.ro
  “Schneider & Schuster”, comedie dramatica scrisa in 1993 de dramaturgul si regizorul israelian Joshua Sobol, s-a jucat sambata pe 21 ianuarie la Sala Mare a Arcub, avandu-i drept protagonisti pe Mihai Calin si Richard Bovnoczki. Regia spectacolului si ilustratia muzicala au fost semnate de Lucian Pavel.
  Schneider (Mihai Calin) si Schuster (Richard Bovnoczki) – in idis, Croitorul si Pantofarul – sunt doi actori evrei a caror poveste incepe in Polonia interbelica, atunci cand se imprietenesc si decid sa faca impreuna un teatru. Numai ca teatrul la care cei doi prezinta prin jocul lor diferite probleme sociale ale vremurilor respective (cum ar fi prigonirea evreilor, lipsa de drepturi) le schimba viata pentru totdeauna: ei sunt inchisi, apoi deportati in Siberia, traind multi ani in decadere si teroare. Batranetea ii gaseste eliberati, tot impreuna, in aceeasi relatie de iubire-respingere pe care au avut-o permanent.
  Desi piesa aduce in fata spectatorilor probleme sensibile,
  Citeste tot pe 4arte.ro
• Poveşti despre actori şi despre un întreg secol de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Deloc necunoscut publicului românesc de teatru, numele dramaturgului israelian Joshua Sobol a cărui piesă Ghetou, scrisă în 1984, a avut parte de un remarcabil, emoţionant spectacol montat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în regia lui Victor Ioan Frunză şi în scenografia Adrianei Grand. Joshua Sobol a revenit în actualitate mai întâi datorită prezenţei piesei Schneider şi Schuster, tradusă de Ada Maria Ichim în selecţia Dramaturgi israelieni contemporani apărută în urmă cu câţiva ani sub egida Fundaţiei Culturale Camil Petrescu, mai apoi graţie spectacolului regizat după respectiva scriere de Lucian Pavel, de profesie actor, spectacol cu o excelentă distribuţie ce îi reuneşte pe afiş pe actorii Mihai Călin şi Richard Bovnoczki.
  Un duet care funcţionează impecabil, într-o relaţie fără cusur şi care avea să îşi dovedească viabilitatea şi în spectacolul No Man’s Land de la Teatrul Naţional din Bucureşti.
  Citeste tot pe Adevărul
• Când faci haz de necaz, amarul vieții pare mai dulce de Ileana Andrei sursa: ileanaandrei.ro
  În noua şi primitoarea sală de spectacole a Hanului Gabroveni, unde totul miroase a nou şi se simte o energie deosebită (serios vă zic, e tare faină!), am văzut Schneider & Schuster, cel mai nou spectacol produs de Centrul Cultural al Municipiului București ARCUB.
  Într-un décor care sugerează culisele unui teatru unde sunt depozitate costume şi recuzită, am fost martora unei prime întâlniri dintre doi actori pentru care meseria asta nu pare a fi doar meserie, ci o pasiune incredibilă pe care o trăiesc din plin pe scenă.
  Mihai Călin şi Richard Bovnoczki (am făcut un soi de obsesie pentru el şi pentru modul în care îşi joacă partiturile) se privesc în ochi, dansează, cântă, plâng, ţipă, râd, într-o captivantă tragicomedie, poate una dintre cele mai reuşite dintre cele pe care le-am văzut montate până acum.
  Un spectacol inteligent, original şi foarte alert despre viaţa ca un carusel, despre iubire şi prietenie, despre dezamăgire,
  Citeste tot pe ileanaandrei.ro
• Reușită demonstrațiede arta actorului de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Centrul Cultural al Municipiului București (ArCuB) este foarte activ și dezvoltă numeroase programe pe diverse segmente culturale, iar printre ele un loc important revine proiectelor teatrale. A început să își consolideze demersul teatral și să acorde atenție punerii în evidență a personalităților actoricești prin selecții repertoriale cu piese cu un număr restrâns de actori sau chiar prin recitaluri. A surprins astfel prin “Cutia Pandorei” cu Mariana Mihuț și Șerban Pavlu în regia lui Felix Alexa (spectacol comentat pe blog), au urmat “Suflet vagabond”, “Am iubit, am purtat, am pierdut”, iar ultima premieră “Schneider & Schuster” continuă să susțină acum cu succes, intenția evidențierii talentelor incontestabile, selectate din mișcarea noastră teatrală.
  Piesa aparține prolificului dramaturg contemporan din Israel, Joshua Sobol și este o comedie amară în două personaje despre soarta a doi actori evrei din Polonia,
  Citeste tot pe Spectator