Candoarea este o calitate pierdută. Sau devalorizată, cel puţin. Am devenit cu toţii foarte perspicace, ne pricepem la multe, ne grăbim să demonstrăm cât de isteţi suntem, cât umor inteligent avem, ce replici sarcastice improvizăm instant, ce asocieri suntem gata oricând să argumentăm. Şi avem şi dieta perfectă, bio, eco, plesnim de sănătate, avem grijă de pH-ul apei pe care o bem, evident că facem mişcare, avem abonamnte la sală, alergăm la maraton, suntem activi şi implicaţi şi angajaţi social, şi ocupaţi, şi importanţi. Unde să mai fie loc pentru candoare între toate atâtea virtuţi? Şi cum adică să fii blajin şi blând? Ce înseamnă cuvintele astea cu sonoritate de basme din colecţia Biblioteca pentru toţi de pe etajera bunicii? Acum eşti fun şi smart şi cool.
Spectacolul „Scripcarul pe acoperiş” după povestirile lui Shalom Aleheim, în regia lui Andrei Munteanu la Teatrul Evreiesc de Stat are candoare. Aduce pe scenă acea lume
Citeste tot pe
Yorick