editeaza

• 1
• 2

• „Scripcarul pe acoperiş” – în echilibru de şase ani la Oradea de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Musicalul este o bucurie de spectacol. Nu e nevoie să ai un gust format prin studiu în timp pentru a fi un bun spectator de musical. Dacă înţelegi povestea, muzica sună bine, costumele sunt frumoase, dansurile sunt în sincron şi vocile nu scapă prea multe note, atunci aplauzi încântat. Drept e că odată ce capeţi experienţă şi cumperi bilet la din ce în ce mai multe producţii de succes ale genului, pretenţiile cresc şi începi să percepi subtilităţile, să apreciezi calitatea superioară şi să faci diferenţă între bunele intenţii şi munca autohtone şi profesionalismul şi tehnica celor care au tradiţie în şcoala de musical de prin ţările care au luat în serios acest gen cu mult înaintea noastră. În continuare în România nu există şcoală de musical, încropirea ad-hoc a unor workshopuri şi cursuri nu poate ţine loc de normalitate şi bază temeinică. Poate, cine ştie, cândva, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat,
  Citeste tot pe Yorick
• Un musical excelent realizat de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Teatrul “Regina Maria” din Oradea a organizat o mică stagiune cu patru spectacole, mai noi sau mai vechi, realizate în regia unor personalități : “Scripcarul pe acoperiș” (regia, un specialist al genului musicalului – Korcsmaros Gyorgy, din Ungaria), “A douăsprezecea noapte” (regia: Alexandru Mâzgăreanu), “În curând vine timpul” (regia: Radu Afrim) și “La Iunion, birjar!” (regia: Daniel Vulcu). Vom comenta în această ordine citată, reprezentațiile vizionate, realizate de trupa remarcabilă a acestui teatru.
  “Scripcarul pe acoperiș” este adaptarea lui Joseph Stein după povestirea lui Shalom Alehem – “Fiicele lui Tevye” lăptarul, pe muzica lui Jerry Bock, cu influențe folclorice evreiești și rusești. A devenit un celebru musical, jucat pe Broadway, ecranizat în 1971 și răsplătit cu trei premii Oscar, dar care la noi, puține teatre chiar de operetă se încumetă să prezinte. E drept, musicalul este un gen special,
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Se schimbă lumea: Scripcarul pe acoperiș de Adrian Țion sursa: Revista Tribuna nr.232 - pg.32
  La sfârșitul muzicalului Scripcarul pe acoperiș (Fiddler on the Roof - text de Joseph Stein, muzică de Jerry Bock, versuri de Sheldon Harnick), Mendel, unul dintre locuitorii Anatevkăi, sat fictiv din Rusia țaristă de început de secol XX unde se petrece acțiunea, constrâns de împrejurările potrivnice, se tânguie nostalgic: „Cei care vor trece prin acest loc nici nu vor ști că am locuit vreodată aici”. Cuvinte simbolice, cu dublă încărcătură emoțională pentru acest superb muzical american adaptat credincios în limba română – la Teatrul ”Regina Maria” din Oradea – pentru prima dată după 50 de ani de la celebrul său debut pe Broadway în 1964. Motivele acestei lungi tăceri sunt, ca de obicei în asemenea situații, multiple. În primul rând, România are o experiență absolut nulă în acest stil teatral apărut la Londra sfârșitului de veac XIX și transformat mai apoi de americani în cea mai populară formă de divertisment teatral a
  Citeste tot pe Revista Tribuna nr.232 - pg.32
• Cui i-e frică de musical? de Monica Andronescu sursa: Adevărul literar și artistic
  Spectacolul „Scripcarul pe acoperiş“ de la Teatrul „Regina Maria“ din Oradea este, după mai multă vreme, o încercare reuşită de musical în stil clasic, pe o scenă românească.
  Deşi îndrăgit şi gustat de public, musicalul este un gen mai puţin practicat pe scenele româneşti, iar motivele sunt de mai multe feluri. Lipseşte o şcoală, lipsesc actorii, lipsesc regizori care să se încumete în mod constant la asemenea producţii, cu alte cuvinte lipseşte experienţa. Iar atunci când se întâmplă ca un astfel de spectacol să fie pus în scenă este de cele mai multe ori doar un act de curaj... „Scripcarul pe acoperiş" de la Teatrul „Regina Maria" din Oradea devine, în aceste condiţii, o rara avis.
  Regizorul Korcsmáros
  György aduce cu el şcoala din Ungaria şi construieşte un spectacol curat şi echilibrat, în stil clasic, propunându-i publicului din Oradea un musical celebru pe Broadway, o adaptare după povestirea lui Sholom Aleichem
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• „Scripcarul pe acoperiş” sau idilicul asumat de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Pe drumul mai puţin bătătorit al musicalului pe scenele româneşti, „Scripcarul pe acoperiş”, de la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, este una dintre propunerile cu adevărat valabile ale ultimilor ani. După ce, în urmă cu ceva vreme, Victor Ioan Frunză monta la acelaşi teatru o variantă „soap opera” a „Nevestelor vesele din Windsor”, regizorul Korcsmáros György pune acum în scenă un musical celebru pe Broadway, o adaptare după povestirea lui Sholom Aleichem, care, după ce a avut premiera în 1964 a cunoscut numeroase adaptări. Şi mai celebru l-a făcut ecranizarea lui Norman Jewison, din 1971, recompensată cu trei premii Oscar şi două Globuri de Aur.
  Riscantă încercarea Teatrului din Oradea, din mai multe motive. Întâi, pentru că experienţa actorilor pentru acest gen de spectacol este redusă în România, apoi pentru că o producţie de tip musical ar trebui să implice din start costuri mai mari decât altele – lesne de înţeles de
  Citeste tot pe Yorick
• “Scripcarul pe acoperiş”, teatru total în Festivalul “Viaţa e frumoasă” de sursa: Cronica Română
  “Scripcarul pe acoperiş”, spectacolul Teatrului “Regina Maria” din Oradea, a avut o reprezentaţie de succes aseară în cadrul celei de-a patra ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă”, la Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”
  Spectacolul “Scripcarul pe acoperiş”, de Joseph Stein, un succes de pe Broadway în regia lui Korcsmaros Gyorgy, poate avea, dincolo de semnificaţia sa sărbătorească din prima zi a Festivalului de Teatru Scurt, şi valenţele unui îndemn către alte teatre din ţară, afirma la premiera orădeană un cronicar al spectacolului în ArtAct Magazine.
  “Meritul principal pentru reuşită… revine colectivului artistic orădean care face astfel un prim pas, unul major, spre a-şi redobândi condiţia de trupă, avută odinioară. Un colectiv artistic ce evoluează – în fine! – omogen, prilejuind deo­potrivă, aşa cum e normal, şansa unor performanţe individuale”.
  Citeste tot pe Cronica Română
• „Scripcarul pe acoperiş” salvează onoarea „nereperată” a musicalului de România de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Ştim cu toţii că a fost, mai întâi, unul dintre cele mai longevive musicaluri din istoria Broadwayului, un spectacol văzut şi iubit de milioane de oameni. A devenit apoi un film, şi el de succes. Din 1964 încoace, „Scripcarul pe acoperiş”, povestea plină de umor a unei familii evreieşti din satul Anatevka, Ucraina, aşa cum s-a petrecut ea în imaginaţia scriitorului Scholom Aleichem, autorul textului adaptat pentru scenă de Joseph Stein, reuşeşte performanţa de a nu plictisi. Bogat în întâmplări cu cel puţin două tăişuri, mizând pe personaje verosimile şi variate, dar şi pe etern inepuizabilele teme ale modernităţii, textul vioi pe care l-au adaptat multe teatre americane şi englezeşti în ultimele decenii a atras acum şi un regizor din România.
  La ediţie din 2011 a Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea, încheiată duminică, 2 octombrie, a avut premiera „Scripcarul pe acoperiş” în varianta autohtonă, la care m-am dus, recunosc,
  Citeste tot pe Yorick
• În sfârșit, teatru! de Mircea Motrariu sursa: Revista Familia - pag. 125
  Prin indiscutabilele, încântătoarele, aș zice chiar miraculoasele lui însușiri artistice, spectacolul cu celebrul muzical Scripcarul de acoperiș, creat pentru întâia oară pe Broadway, în 1964, de libretistul Joseph Stein și de compozitorul Jerry Boch, are meritul de a fi dublat printr-o înfăptuire pe măsură bucuria publicului orădean de a-și reocupa, după un hiat excesiv de lung, locurile în magnifica sală a Teatrului. Privit prin perspectiva a ceea ce înseamnă definiția, valoarea și semnificația lui fundamentală de produs artistic, spectacolul onorează, așa cum se cuvine, evenimentul și conține promisiunea renașterii a ceea ce a fost până mai ieri Secția română a Teatrului de Stat din Oradea și care, începând din această stagiune, reprezintă componenta de teatru dramatic din nou creatul Teatru Regina Maria. Dacă spectatorii s-au simțit pe bună dreptate fericiți, dacă un critic precum supraiscălitul, socotit pe bună dreptate sau –
  Citeste tot pe Revista Familia - pag. 125