Da, există şi aşa ceva, nostalgii... ce poate fi rău, depăşit sau - Doamne fereşte - criticabil? Să fim serioşi; ba chiar să zâmbim cu acea superioritate pe care puţin umor şi o brumă de informaţie culturală le declanşează atunci când o sursă populară, precum atotştiutoarea Wikipedia, încadrează această piesă a lui Alexandru Mirodan între canoanele "realismului socialist". În fond, cine e madam Wikipedia asta şi pe ce se bazează ea, vorba Parizianului lui Marin Preda? Pe incultura trainică şi reducţionistă a unor anonimi care, cum-necum, îşi dau cam cu presupusul, cu aproximările şi cu o ignoranţă - altfel, bine lustruită - acolo unde cred că s-ar pricepe. Aşa, după ureche, într-o părelnicie zglobie şi, trainic semidoctă. Păi, dacă Şeful sectorului suflete este un produs realist-socialist, atunci alde Cetatea de foc (Mihail Davidoglu), Trei generaţii (Lucia Demetrius) sau snopul de producţii retardat-tezist-dramatizate ale unui Paul
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
