editeaza

• 1
• 2

• Cinema la noi acasă de Daniela Firescu sursa: Revista Ramuri
  Parafrazând o celebră afirmaţie a lui Federico Fellini, „America şi filmele sunt sinonime”, în Sfîrşit (proiect de dramaturgie contemporană declarat câştigător în cea de-a cincea ediţie a Concursului de proiecte pentru tinerii regizori şi scenografi români, lansat de Teatrul Naţional „Marin Sorescu”) filmele şi copilăria sunt sinonime. Corpul textului dramatic cuprinde şi prelucrează mai multe proze ale lui Florin Lăzărescu din volumul Lampa cu căciulă, reunite strategic sub numele naraţiunii ce stă la baza unui multipremiat scurtmetraj (Sundance Film Festival, 2006).
  Copilăria, mai mult decât vârstă magică, apare aici ca vârstă spectaculoasă, spectacolul, filmul fiind cel care declanşează un fel de iniţiere/ maturizare: primul fum, primul sărut, primul porno. De altfel, în această alternanţă trecut-prezent, episoadele copilăriei sunt cele mai spectaculoase, deşi pretextul aparent al reuniunii celor patru personaje e la fel de
  Citeste tot pe Revista Ramuri
• Țărâna și covorul roșu de Marius Dobrin sursa: Teatru.info
  Sunt Marius, 57 de ani, născut la oraş. Stau la oraş, nu sunt nici fericit, nici nefericit, îmi plac şi câteva dintre filmele lui Mircea Drăgan – dar mai ales îmi plac filmele româneşti din noul val. Pe covorul roşu am călcat, aşa cum şi personajele spectacolului creat de Leta Popescu o fac. Un covor roşu, un catwalk, metaforic, pe care defilează şi îşi oferă o anume imagine, ca un avatar, Radu, Catinca, Alex, Sânziana şi Cristi, eroii din proza lui Florin Lăzărescu, într-o coregrafie semnată de George Albert Costea, surprinzătoare, remarcată chiar printr-o replică din piesă.
  Ne arătăm lumii în ipostazele pe care le credem cool, ne închipuim cum arătăm şi ce vrem, defilăm întruna pe traiectorii care închid un perimetru al spaţiului definitoriu. Scenografia Gloriei Gagu plasează astfel central elementul fundamental, ţărâna. Din ţărână ne naştem, în ţărână se întrupează personalitatea, în ţărână se stinge totul.
  Citeste tot pe Teatru.info
• Un Sfârşit pentru fiecare nou început de Florin Chirea sursa: Funions.ro
  „Patru prieteni din copilărie se întâlnesc – din întâmplare – după înmormântarea celui de-al cincilea. Îi mai leagă ceva pe aceștia, în afară de trecut? Nu știm. Au trăit împreună cea mai frumoasă perioadă a vieților lor, iar acum se trezesc din nou împreună, într-un context straniu. Se mai poate schimba ceva după o întâlnire importantă? Poate amintirea să-i unească? Vom vedea…” (regizorul Leta Popescu).
  Nu am ştiut mai nimic despre această piesă. Nici măcar citatul de mai sus nu îl cunoşteam. Ştiam un detaliu sumbru de care fiecare ne izbim la un moment dat, sfârşitul. În orice formă în care îl găsim, sfârşitul suna sumbru pentru unii, un nou început pentru ceilalţi. Am văzut pe scenă patru personaje. Mi-a plăcut sala de spectacol mică, faptul că actorii au fost extrem d aproape de noi şi m-am simţit, la un moment dat, parte din piesă.
  Îi cheamă Cristi, Catinca, Alex, Radu și Sânziana. Sunt genul de oameni pe care
  Citeste tot pe Funions.ro